ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1719/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Județeană

pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava din Cadrul Consiliului

Județean Suceava împotriva deciziei civile nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curții

de Apel Suceava – Secția civilă.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă Direcția Generală Județeană

pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava, intimații-pârâți H.E.și

C.E.și intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Grănicești –

jud. Suceava

Procedura

completă.

Se

referă de către magistratul asistent cererea recurentei-reclamante Direcția

Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava de judecare

a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, de casare a

deciziei atacate precum și a sentinței nr.345 din 6 noiembrie 2000 a

Tribunalului Suceava și de trimitere a cauzei în vederea rejudecării, la

aceeași instanță.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr.7234/2000 Direcția Generală

Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Centrul de Plasament nr.1

Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.E.și H.E.ca prin hotărârea

ce se va pronunța în cauză să se declare abandonul minorei C.A.R., născută la

22 august 1997, fiica pârâților și să se delege exercițiul drepturilor

părintești către Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului –

Suceava (Centrul de Plasament nr.1).

Prin

sentința civilă nr.345/6.XI.2000  pronunțată de Tribunalul Suceava – secția

civilă s-a admis cererea formulată de Direcția Generală Județeană pentru

Protecția Drepturilor Copilului – Suceava și a fost declarată abandonată minora

C.A.R.fiica pârâților C.E.și H.E., născută la 22 august 1997 și s-a delegat

exercițiul drepturilor părintești privind pe minoră în favoarea reclamantei.

Pentru

a declara abandonul minorei C.A.R., instanța a avut în vedere faptul că minora

a fost încredințată prin Horărârea nr.744/19 mai 1999 dată de Comisia pentru

Protecția Copilului Suceava, spre creștere și educare Direcției Județene pentru

Protecția Drepturilor Copilului – Suceava și că părinții copilului au

manifestat în mod vădit un dezinteres total față de aceasta, neinteresîndu-se

de situația minorei o perioadă mai mare de 6 luni.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.E., care a fost admis prin decizia

civilă nr.53/23.XI.2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul că a

schimbat în totalitate sentința apelată și s-a respins ca nefondată cererea de

declarare a abandonului minorei.

În

considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel se arată că din ancheta

socială efectuată de Primăria Comunei Grănicești Județ Suceava, rezultă că

părinții minorei locuiesc la numita H.D.care este bunica  minorei, unde are

condiții relativ bune de creștere și educare a copilului, bunica având

gospodărie și 0,50 ha teren agricol, iar părinții   minorei  lucrează  la

diferiți  cetățeni  din  localitate,   realizând venituri cu care pot asigura

întreținerea fiicei lor, manifestându-și dorința de a se ocupa de creșterea

acesteia.

Împotriva

deciziei civile nr.53/23.11.2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a

declarat recurs Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor

Copilului de pe lângă Consiliul Județean Suceava care critică hotărârea

recurată bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.a C. proc.civ. în

dezvoltarea căruia arată că pârâții C.E.și H.E. manifestă față de fiica lor

minoră C.A.R., un dezinteres imputabil, nevizitînd copilul la instituția unde

este instituționalizată și nici la asistentul maternal căruia i-a fost

încredințată.

Că

părinții minorei nu posedă o locuință proprie, neavînd condiții materiale

necesare creșterii, îngrijirii și educării copilului.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta  în continuare:

Potrivit

art.1 din Legea nr.47/1993 cu privire la declararea  judecătorească a

abandonului de copil, minorul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire

socială sau medicală de stat, a unei instituții private de ocrotire legal

constituită sau încredințat în condițiile legii unei persoane fizice poate fi

declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului că

părinții s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni.

Prin dezinteres se înțelege încetarea  imputabilă a oricăror legături între

părinți și copil, legături care să dovedească existența unor raporturi

părintești normale.

Potrivit

art.3 din aceiași lege, în cazul copiilor aflați în instituțiile prevăzute la

art.1 abandonul nu va fi declarat dacă, înăuntrul perioadei de 6 luni ori în

timpul  judecării procesului, o rudă până la gradul IV inclusiv cere să i se

încredințeze copilul spre creștere și educare, iar cererea este apreciată ca

fiind în interesul copilului.

În

cauză se constată că la fila 5 din dosarul nr.3519/2001 al Curții de Apel

Suceava se află înscrisul intitulat „declarație” prin care numita H.D.,

bunica   maternă   a   minorei  C.A.,   își manifestă dorința ca minora să-i

fie dată spre creștere și îngrijire, arătând că are posibilități materiale să

se ocupe de copil.

De

asemeni la fila 16 din același dosar se află un referat al Primăriei din Comuna

Grănicești datat 14.11.2001  în care se  învederează Curții de Apel că bunica

maternă, rudă de gradul II a minorei A., posedă în comună gospodărie și

condițiile materiale necesare pentru creșterea și îngrijirea minorei. Din

același referat rezultă că în gospodăria bunicii materne locuiește și mama

minorei.

Aceste

împrejurări deși au fost relevate  în fața instanței de apel, nu s-au dispus

verificările necresare pentru a se stabili cu certitudine dacă în prezent

minora a revenit în familia sa, sau dacă este în interesul minorei să rămână în

continuare în familia asistentului maternal unde s-a dispus plasamentul ei prin

hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului – Suceava.

De

asemeni se constată că nu s-a stabilit dacă și în prezent tatăl minorei C.E.se

mai află în stare de detenție sau a fost pus în libertate și a reluat

legăturile firești cu copilul său îngrijindu-se și interesându-se de acesta.

Potrivit

art.129 (5) C.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Având

în vedere că declararea judecătorească a abandonului de copii constituie o

măsură gravă, se impunea ca instanțele, atât de fond cât și de apel să

manifeste în conformitate cu art.129 C.proc.civ. preocuparea pentru lămurirea

tuturor  împrejurărilor de fapt arătate mai înainte pentru a se evita

prejudicierea  intereselor minorei prin declararea abandonului.

Așa

fiind se admite recursul, se casează ambele hotărâri pronunțate în cauză și se

trimite dosarul la instanța de fond pentru a proceda la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală Județeană  pentru Protecția Drepturilor Copilului

– Suceava împotriva deciziei nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Suceava – Secția civilă.

Casează

decizia recurată precum și sentința nr.345 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului

Suceava – Secția civilă și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2003.