ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1719/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava din Cadrul Consiliului Județean Suceava împotriva deciziei civile nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava, intimații-pârâți H.E.și C.E.și intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Grănicești – jud. Suceava Procedura completă. Se referă de către magistratul asistent cererea recurentei-reclamante Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei atacate precum și a sentinței nr.345 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava și de trimitere a cauzei în vederea rejudecării, la aceeași instanță. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr.7234/2000 Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Centrul de Plasament nr.1 Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.E.și H.E.ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se declare abandonul minorei C.A.R., născută la 22 august 1997, fiica pârâților și să se delege exercițiul drepturilor părintești către Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava (Centrul de Plasament nr.1).

Prin sentința civilă nr.345/6.XI.2000 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă s-a admis cererea formulată de Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava și a fost declarată abandonată minora C.A.R.fiica pârâților C.E.și H.E., născută la 22 august 1997 și s-a delegat exercițiul drepturilor părintești privind pe minoră în favoarea reclamantei. Pentru a declara abandonul minorei C.A.R., instanța a avut în vedere faptul că minora a fost încredințată prin Horărârea nr.744/19 mai 1999 dată de Comisia pentru Protecția Copilului Suceava, spre creștere și educare Direcției Județene pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava și că părinții copilului au manifestat în mod vădit un dezinteres total față de aceasta, neinteresîndu-se de situația minorei o perioadă mai mare de 6 luni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.E., care a fost admis prin decizia civilă nr.53/23.XI.2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul că a schimbat în totalitate sentința apelată și s-a respins ca nefondată cererea de declarare a abandonului minorei. În considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel se arată că din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Grănicești Județ Suceava, rezultă că părinții minorei locuiesc la numita H.D.care este bunica minorei, unde are condiții relativ bune de creștere și educare a copilului, bunica având gospodărie și 0,50 ha teren agricol, iar părinții minorei lucrează la diferiți cetățeni din localitate, realizând venituri cu care pot asigura întreținerea fiicei lor, manifestându-și dorința de a se ocupa de creșterea acesteia.

Împotriva deciziei civile nr.53/23.11.2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului de pe lângă Consiliul Județean Suceava care critică hotărârea recurată bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.a C. proc.civ. în dezvoltarea căruia arată că pârâții C.E.și H.E. manifestă față de fiica lor minoră C.A.R., un dezinteres imputabil, nevizitînd copilul la instituția unde este instituționalizată și nici la asistentul maternal căruia i-a fost încredințată. Că părinții minorei nu posedă o locuință proprie, neavînd condiții materiale necesare creșterii, îngrijirii și educării copilului.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art.1 din Legea nr.47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copil, minorul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituții private de ocrotire legal constituită sau încredințat în condițiile legii unei persoane fizice poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului că părinții s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni. Prin dezinteres se înțelege încetarea imputabilă a oricăror legături între părinți și copil, legături care să dovedească existența unor raporturi părintești normale.

Potrivit art.3 din aceiași lege, în cazul copiilor aflați în instituțiile prevăzute la art.1 abandonul nu va fi declarat dacă, înăuntrul perioadei de 6 luni ori în timpul judecării procesului, o rudă până la gradul IV inclusiv cere să i se încredințeze copilul spre creștere și educare, iar cererea este apreciată ca fiind în interesul copilului. În cauză se constată că la fila 5 din dosarul nr.3519/2001 al Curții de Apel Suceava se află înscrisul intitulat „declarație” prin care numita H.D., bunica maternă a minorei C.A., își manifestă dorința ca minora să-i fie dată spre creștere și îngrijire, arătând că are posibilități materiale să se ocupe de copil. De asemeni la fila 16 din același dosar se află un referat al Primăriei din Comuna Grănicești datat 14.11.2001 în care se învederează Curții de Apel că bunica maternă, rudă de gradul II a minorei A., posedă în comună gospodărie și condițiile materiale necesare pentru creșterea și îngrijirea minorei.

Din același referat rezultă că în gospodăria bunicii materne locuiește și mama minorei. Aceste împrejurări deși au fost relevate în fața instanței de apel, nu s-au dispus verificările necresare pentru a se stabili cu certitudine dacă în prezent minora a revenit în familia sa, sau dacă este în interesul minorei să rămână în continuare în familia asistentului maternal unde s-a dispus plasamentul ei prin hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului – Suceava. De asemeni se constată că nu s-a stabilit dacă și în prezent tatăl minorei C.E.se mai află în stare de detenție sau a fost pus în libertate și a reluat legăturile firești cu copilul său îngrijindu-se și interesându-se de acesta. Potrivit art.129 (5) C.proc.civ.

judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Având în vedere că declararea judecătorească a abandonului de copii constituie o măsură gravă, se impunea ca instanțele, atât de fond cât și de apel să manifeste în conformitate cu art.129 C.proc.civ. preocuparea pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt arătate mai înainte pentru a se evita prejudicierea intereselor minorei prin declararea abandonului. Așa fiind se admite recursul, se casează ambele hotărâri pronunțate în cauză și se trimite dosarul la instanța de fond pentru a proceda la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului – Suceava împotriva deciziei nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr.345 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava – Secția civilă și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2003.