ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5823/2004

HOTĂRÂRE
22.10.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5823/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

2 octombrie 2002 la Tribunalul Călărași Direcția Județeană pentru Protecția

Drepturilor Copilului Călărași a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.M.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se declare abandonul minorului B.Ș.A.

născut la data de 14 martie 2001.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.

În motivare s-a arătat că minorul se

află în plasament maternal prin Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului

nr. 880/2001. De la data când s-a dispus plasamentul și până la data

introducerii acțiunii părinții au manifestat un vădit dezinteres.

Prin sentința civilă nr. 1509 din 25

octombrie 2002 Tribunalul Călărași a admis acțiunea și a declarat abandonat

minorul B.Ș.A.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că sunt întrunite și dovedite condițiile prevăzute de Legea

nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii.

Împotriva acestei sentințe Parchetul

de pe lângă Tribunalul Călărași a formulat apel arătând că instanța de judecată

a omis să facă aplicarea art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 și să dispună ca

drepturile părintești să fie exercitate de Comisia pentru Protecția Copilului

Călărași.

Prin decizia civilă nr. 288 din 9

iunie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul cu

motivarea că potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 în cazul în care copilul a

fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă,

drepturile părintești se exercită de către Consiliul Județean, respectiv

consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București. Omisiunea instanței

de a face aplicarea acestor dispoziții legale arată decizia Curții de Apel

București nu poate determina admiterea apelului și schimbarea sentinței în baza

art. 296 C. proc. civ., soluția nefiind criticată sub aspectul fondului

litigiului și nici anularea sentinței în temeiul art. 297 C. proc. civ.

întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului litigiului. În raport

de critica formulată instanța de apel a apreciat că nu poate dispune nici

schimbarea în tot, în parte ori anularea sentinței, fiind aplicabile

dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivarea recursului că

potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 teza finală din O.U.G. nr. 26/1997 privind

protecția copilului aflat în dificultate în cazul în care instanța

judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului declarat abandonat unei

familii sau unei persoane, drepturile părintești se exercită de către Consiliul

Județean, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 instanței de

judecată îi revine obligația de a hotărî delegarea exercițiului drepturilor

părintești asupra copilului declarat abandonat, unei instituții de ocrotire

socială de stat sau private. Se mai arată că sub această formă hotărârea are un

dispozitiv incomplet, care nu poate fi dus la îndeplinire, aspect care nu poate

fi complinit prin aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de

copii, în cazul declarării abandonului, instanța va delega exercițiul

drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau

instituției private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în

condițiile legii.

Aceste dispoziții legale sunt clare

și imperative și trebuie aplicate în corelare cu dispozițiile art. 8 alin. (1)

din O.U.G. nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate.

Acest articol dispune că „În cazul

în care părinții copilului sunt necunoscuți, puși sub interdicție, declarați

judecătorește morți sau dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești și nu

a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat

prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care

instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului unei familii sau

unei persoane în condițiile legii, drepturile părintești asupra copilului se

exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale

sectoarelor Municipiului București prin comisie”.

Dispozitivul sentinței nr. 1509 din

25 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași omite dispoziția privind hotărârea

instituției de ocrotire ce va exercita drepturile părintești, deși dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 sunt imperative.

În raport de aceste dispoziții, nu

sunt aplicabile prevederile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond

nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu

ori asupra unei cereri conexe sau incidentale și nu sunt suficiente prevederile

art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997, așa cum greșit a reținut instanța de

apel.

Față de cele ce preced, urmează a se

face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința

admiterii recursului, modificării deciziei atacate în sensul că se va admite

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva

sentinței civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002, care va fi schimbată în parte

în sensul că se delegă exercițiul drepturilor părintești cu privire la minor

către Comisia pentru protecția drepturilor copilului Călărași cu menținerea

celorlalte dispoziții.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei civile nr. 288 din 9 iunie 2003

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia în sensul că admite apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței

civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002 pe care o schimbă în parte în sensul că

delegă exercițiul drepturilor părintești cu privire la minor către Comisia

pentru protecția drepturilor copilului Călărași.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6520/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2002 sub nr. 7207 pe rolul Tribunalului București reclamanta Comisia pentru Protecția Drepturilor
ÎCCJ 2005-07-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5910/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6307/2002 reclamanta Comisia pentru Protecția Copilului sector 6 București a chemat în judecată pe pârâții C.A.P. și Z.A
ÎCCJ 2004-12-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6716/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 octombrie 2002, reclamanta Direcția Generală pentru Protecția Copilului sector 4 a solicitat în contradictoriu cu pârâții B.I., B.E. și Auto
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82558)
civile, era necesar ca reclamanta să fi dovedit că pârâta, mama minorei, s-a făcut vinovată de o gravă neglijență în îndeplinirea îndatoririlor sale părintești, ceea ce nu s-a dovedit. Curtea de Apel București, secția a III- a civilă, prin
ÎCCJ 2004-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7163/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 1 noiembrie 2002 Comisia pentru Protecția Drepturilor Copilului sector 3 București a solicitat decăderea din drepturile părintești a numi
Sursă