ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5823/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5823/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
2 octombrie 2002 la Tribunalul Călărași Direcția Județeană pentru Protecția
Drepturilor Copilului Călărași a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.M.,
solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se declare abandonul minorului B.Ș.A.
născut la data de 14 martie 2001.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.
În motivare s-a arătat că minorul se
află în plasament maternal prin Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului
nr. 880/2001. De la data când s-a dispus plasamentul și până la data
introducerii acțiunii părinții au manifestat un vădit dezinteres.
Prin sentința civilă nr. 1509 din 25
octombrie 2002 Tribunalul Călărași a admis acțiunea și a declarat abandonat
minorul B.Ș.A.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut în esență că sunt întrunite și dovedite condițiile prevăzute de Legea
nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii.
Împotriva acestei sentințe Parchetul
de pe lângă Tribunalul Călărași a formulat apel arătând că instanța de judecată
a omis să facă aplicarea art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 și să dispună ca
drepturile părintești să fie exercitate de Comisia pentru Protecția Copilului
Călărași.
Prin decizia civilă nr. 288 din 9
iunie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul cu
motivarea că potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 în cazul în care copilul a
fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă,
drepturile părintești se exercită de către Consiliul Județean, respectiv
consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București. Omisiunea instanței
de a face aplicarea acestor dispoziții legale arată decizia Curții de Apel
București nu poate determina admiterea apelului și schimbarea sentinței în baza
art. 296 C. proc. civ., soluția nefiind criticată sub aspectul fondului
litigiului și nici anularea sentinței în temeiul art. 297 C. proc. civ.
întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului litigiului. În raport
de critica formulată instanța de apel a apreciat că nu poate dispune nici
schimbarea în tot, în parte ori anularea sentinței, fiind aplicabile
dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs, invocând motivul de
casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivarea recursului că
potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 teza finală din O.U.G. nr. 26/1997 privind
protecția copilului aflat în dificultate în cazul în care instanța
judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului declarat abandonat unei
familii sau unei persoane, drepturile părintești se exercită de către Consiliul
Județean, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 instanței de
judecată îi revine obligația de a hotărî delegarea exercițiului drepturilor
părintești asupra copilului declarat abandonat, unei instituții de ocrotire
socială de stat sau private. Se mai arată că sub această formă hotărârea are un
dispozitiv incomplet, care nu poate fi dus la îndeplinire, aspect care nu poate
fi complinit prin aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din
Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de
copii, în cazul declarării abandonului, instanța va delega exercițiul
drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau
instituției private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în
condițiile legii.
Aceste dispoziții legale sunt clare
și imperative și trebuie aplicate în corelare cu dispozițiile art. 8 alin. (1)
din O.U.G. nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate.
Acest articol dispune că „În cazul
în care părinții copilului sunt necunoscuți, puși sub interdicție, declarați
judecătorește morți sau dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești și nu
a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat
prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care
instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului unei familii sau
unei persoane în condițiile legii, drepturile părintești asupra copilului se
exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale
sectoarelor Municipiului București prin comisie”.
Dispozitivul sentinței nr. 1509 din
25 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași omite dispoziția privind hotărârea
instituției de ocrotire ce va exercita drepturile părintești, deși dispozițiile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 sunt imperative.
În raport de aceste dispoziții, nu
sunt aplicabile prevederile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond
nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu
ori asupra unei cereri conexe sau incidentale și nu sunt suficiente prevederile
art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997, așa cum greșit a reținut instanța de
apel.
Față de cele ce preced, urmează a se
face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința
admiterii recursului, modificării deciziei atacate în sensul că se va admite
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva
sentinței civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002, care va fi schimbată în parte
în sensul că se delegă exercițiul drepturilor părintești cu privire la minor
către Comisia pentru protecția drepturilor copilului Călărași cu menținerea
celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei civile nr. 288 din 9 iunie 2003
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Modifică decizia în sensul că admite apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței
civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002 pe care o schimbă în parte în sensul că
delegă exercițiul drepturilor părintești cu privire la minor către Comisia
pentru protecția drepturilor copilului Călărași.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.