ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1371/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

împotriva deciziei nr.125 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara –

Secția civilă.

La apelul

nominal au lipsit intimata reclamantă Direcția Generală pentru Protecția

Drepturilor Copilului Timiș, intimații pârâți I.N., A.M.și intimatele Primăria

comunei Jebel – Autoritatea tutelară și Primăria Lugoj – Autoritatea tutelară.

Procedura

completă.

Se referă că, deși s-a solicitat prin

adresă aducerea minorei I.F., de la Centrul de Plasament „Floare de Colț” Balș,

în vederea audierii, aceasta nu a fost adusă.

Instanța, din

oficiu, pune în discuție oportunitatea audierii minorei, față de motivele de

recurs formulate.

Reprezentanta

Ministerului Public arată că minora poate fi audiată și la instanța de apel și

pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de apel.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs împotriva deciziei nr.125 din

24.10.2001 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă, prin care a fost admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței

nr.431 din 26.06.2001 a Tribunalului Timiș, ce a fost schimbată în totalitate,

în sensul respingerii acțiunii având ca obiect declararea abandonului minorei

I.F., născută la 20 iunie 1985.

Instanța a fost

inițial investită prin cererea adresată Tribunalului Timiș de Direcția Generală

pentru Protecția Drepturilor Copilului Timiș, formulată în contradictoriu cu

I.N. și A.M., prin care s-a solicitat să se declare pe cale judecătorească

abandonul fiicei celor chemați în judecată, și să se delege apoi exercițiul

drepturilor părintești în favoarea reclamantei.

Acțiunea s-a

întemeiat pe hotărârea nr.425 din 27.11.1997 a Comisiei pentru Protecția

Copilului Timiș, prin care minora a fost instituționalizată în Centrul de

Plasament nr.5 „Sfântul Vasile” din Lugoj, după care părinții minorei s-au

dezinteresat complet de creșterea și educarea ei.

Prin sentința

civilă nr.413 din 28.06.2001 a Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea

astfel cum a fost formulată.

Această soluție

a fost schimbată în întregime prin decizia nr.125 din 24.10.2001 a Curții de

Apel Timișoara, în sensul respingerii acțiunii, astfel fiind admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva soluției

instanței de fond. S-a avut în vedere în principal că soluția de admitere a

cererii a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea

nr.47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent.

Împotriva

soluției de respingere a cererii, dată în apel, a fost declarat recursul de

față de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care se

solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel, în vederea completării probelor în sensul efectuării anchetei sociale și

ascultării minorei, în vârstă de peste 10 ani.

Recursul este

întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au adoptat soluții

diferite, de admitere sau de respingere a cererii de declarare a abandonului,

în raport cu interpretarea dată unor dispoziții din legea specială, aplicabilă

în materie.

Potrivit art.2

alin.3 din Legea nr.47/1993 la cererea pentru declararea abandonului copilului,

se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară competentă, cu

privire la condițiile abandonării copilului, situația părinților, starea

psiho-fizică, de instruire și educare a copilului, condițiile pe care le are și

modalitatea de îmbunătățire a acestora, precum și orice alte date interesând

creșterea, instruirea și educarea copilului. În final se prevede că ancheta

socială trebuie să cuprindă și opinia autorității tutelare față de cererea de

declarare judecătorească a abandonului.

În speță, nu a

fost efectuată o astfel de anchetă socială, instanța de fond apreciind corect

că „raportul de anchetă socială” efectuat de Centrul de Plasament nr.5 Lugoj,

nu acoperă cerințele legale menționate, nefiind întocmit de organul competent

și astfel neputând conține opinia acestuia în legătură cu oportunitatea luării

unei asemenea măsuri.

Și dacă proba

cerută de dispozițiile legale menționate nu a fost efectuată, practic nu a fost

anexată la cerere, nici-o dispoziție legală nu împiedică administrarea ei în

timpul judecății. Dimpotrivă în temeiul art.129 alin.2 și 5 C.proc.civ.,

judecătorul are îndatorirea să ordone măsurile necesare judecării cererii, să

stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii. El poate ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Prin urmare,

cerința legii în sensul arătat putea fi realizată în cursul judecății, ca și

aceea vizând ascultarea minorei de peste 10 ani, prevăzută de art.3 alin.2 din

Legea nr.47/1993.

Cum probele

menționate nu au fost administrate în nici-o fază a procesului, recursul de

față urmează a fi admis conform art.312 al.2 C.proc.civ., în sensul casării

hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași

tribunal, respectiv Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei

nr.125 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă.

Casează această

decizie, precum și sentința 431 din 28.06.2001 a Tribunalului Timiș – Secția

civilă.

Trimite cauza

spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.