ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1371/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr.125 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit intimata reclamantă Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Timiș, intimații pârâți I.N., A.M.și intimatele Primăria comunei Jebel – Autoritatea tutelară și Primăria Lugoj – Autoritatea tutelară. Procedura completă. Se referă că, deși s-a solicitat prin adresă aducerea minorei I.F., de la Centrul de Plasament „Floare de Colț” Balș, în vederea audierii, aceasta nu a fost adusă. Instanța, din oficiu, pune în discuție oportunitatea audierii minorei, față de motivele de recurs formulate.

Reprezentanta Ministerului Public arată că minora poate fi audiată și la instanța de apel și pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs împotriva deciziei nr.125 din 24.10.2001 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă, prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței nr.431 din 26.06.2001 a Tribunalului Timiș, ce a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii având ca obiect declararea abandonului minorei I.F., născută la 20 iunie 1985. Instanța a fost inițial investită prin cererea adresată Tribunalului Timiș de Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Timiș, formulată în contradictoriu cu I.N.

și A.M., prin care s-a solicitat să se declare pe cale judecătorească abandonul fiicei celor chemați în judecată, și să se delege apoi exercițiul drepturilor părintești în favoarea reclamantei. Acțiunea s-a întemeiat pe hotărârea nr.425 din 27.11.1997 a Comisiei pentru Protecția Copilului Timiș, prin care minora a fost instituționalizată în Centrul de Plasament nr.5 „Sfântul Vasile” din Lugoj, după care părinții minorei s-au dezinteresat complet de creșterea și educarea ei. Prin sentința civilă nr.413 din 28.06.2001 a Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată. Această soluție a fost schimbată în întregime prin decizia nr.125 din 24.10.2001 a Curții de Apel Timișoara, în sensul respingerii acțiunii, astfel fiind admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva soluției instanței de fond.

S-a avut în vedere în principal că soluția de admitere a cererii a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent. Împotriva soluției de respingere a cererii, dată în apel, a fost declarat recursul de față de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea completării probelor în sensul efectuării anchetei sociale și ascultării minorei, în vârstă de peste 10 ani. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează: Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au adoptat soluții diferite, de admitere sau de respingere a cererii de declarare a abandonului, în raport cu interpretarea dată unor dispoziții din legea specială, aplicabilă în materie.

Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993 la cererea pentru declararea abandonului copilului, se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară competentă, cu privire la condițiile abandonării copilului, situația părinților, starea psiho-fizică, de instruire și educare a copilului, condițiile pe care le are și modalitatea de îmbunătățire a acestora, precum și orice alte date interesând creșterea, instruirea și educarea copilului. În final se prevede că ancheta socială trebuie să cuprindă și opinia autorității tutelare față de cererea de declarare judecătorească a abandonului. În speță, nu a fost efectuată o astfel de anchetă socială, instanța de fond apreciind corect că „raportul de anchetă socială” efectuat de Centrul de Plasament nr.5 Lugoj, nu acoperă cerințele legale menționate, nefiind întocmit de organul competent și astfel neputând conține opinia acestuia în legătură cu oportunitatea luării unei asemenea măsuri.

Și dacă proba cerută de dispozițiile legale menționate nu a fost efectuată, practic nu a fost anexată la cerere, nici-o dispoziție legală nu împiedică administrarea ei în timpul judecății. Dimpotrivă în temeiul art.129 alin.2 și 5 C.proc.civ., judecătorul are îndatorirea să ordone măsurile necesare judecării cererii, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. El poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Prin urmare, cerința legii în sensul arătat putea fi realizată în cursul judecății, ca și aceea vizând ascultarea minorei de peste 10 ani, prevăzută de art.3 alin.2 din Legea nr.47/1993.

Cum probele menționate nu au fost administrate în nici-o fază a procesului, recursul de față urmează a fi admis conform art.312 al.2 C.proc.civ., în sensul casării hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, respectiv Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr.125 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. Casează această decizie, precum și sentința 431 din 28.06.2001 a Tribunalului Timiș – Secția civilă. Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.