ÎCCJ, decizie (scj.ro #82615)

Declararea judecătorească a abandonului copilului. Lipsa anchetei sociale. Consecințe Ancheta socială prevăzută de art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993, poate fi efectuată de autoritatea tutelară competentă și în cursul judecății cererii prin care s-a cerut să se declare abandonul copilului. Secția civilă, decizia nr.1371 din 4 aprilie 2003 Direcția Generală Timiș pentru Protecția Drepturilor Copilului a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.N. și A.M., să se declare abandonul fiicei acestora și să se delege apoi exercițiul drepturilor părintești în favoarea reclamantei. Acțiunea s-a întemeiat pe hotărârea nr.425 din 27.11.1997 a Comisiei pentru Protecția Copilului Timiș, prin care minora a fost instituționalizată în Centrul de Plasament nr.5 „Sfântul Vasile” din Lugoj, după care părinții minorei s-au dezinteresat complet de creșterea și educarea ei.

Prin sentința civilă nr.413 din 28.06.2001,Tribunalul Timiș, a admis acțiunea. Această soluție a fost schimbată prin decizia nr.125 din 24.10.2001 a Curții de Apel Timișoara, în sensul respingerii acțiunii, astfel fiind admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva soluției instanței de fond. S-a avut în vedere în principal că soluția de admitere a cererii a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent. Împotriva soluției dată în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea completării probelor în sensul efectuării anchetei sociale și ascultării minorei, în vârstă de peste 10 ani.

Recursul este întemeiat. Instanțele au adoptat soluții diferite, de admitere sau de respingere a cererii de declarare a abandonului, în raport cu interpretarea dată unor dispoziții din legea specială, aplicabilă în materie. Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993, la cererea pentru declararea abandonului copilului se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară competentă, cu privire la condițiile abandonării copilului, situația părinților, starea psiho-fizică, de instruire și educare a copilului, condițiile pe care le are și modalitatea de îmbunătățire a acestora, precum și orice alte date interesând creșterea, instruirea și educarea copilului. În final se prevede că ancheta socială trebuie să cuprindă și opinia autorității tutelare față de cererea de declarare judecătorească a abandonului.

În speță, nu a fost efectuată o astfel de anchetă socială, apreciindu-se corect că „raportul de anchetă socială”, efectuat de Centrul de Plasament nr.5 Lugoj, nu acoperă cerințele legale menționate, nefiind întocmit de organul competent și astfel neputând conține opinia acestuia în legătură cu oportunitatea luării unei asemenea măsuri. Dar, dacă proba cerută de dispozițiile legale menționate nu a fost efectuată, nici-o dispoziție legală nu împiedică administrarea ei în timpul judecății. Dimpotrivă în temeiul art.129 alin.2 și 5 C.pr.civ., judecătorul are îndatorirea să ordone măsurile necesare judecării cererii, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

El poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Prin urmare, cerința legii, în sensul arătat, putea fi realizată în cursul judecății, ca și aceea vizând ascultarea minorei de peste 10 ani, prevăzută de art.3 alin.2 din Legea nr.47/1993. Cum probele menționate nu au fost administrate în nici-o fază a procesului, recursul urmează a fi admis în sensul casării hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.