ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9

septembrie 2002, la Curtea de Apel București, M.D. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 586 din 5 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

București, solicitând casarea sentinței și prin rejudecarea cauzei, să se

admită acțiunea formulată de el.

În motivarea recursului, recurentul

a susținut că este moștenitorul lui M.N., unchiul său. ce a fost proprietarul

imobilului din București, așa cum rezultă din certificatul de calitate

succesorală nr. 64 din 7 august 2001, emis de notar public.

În această calitate, pentru

retrocedarea imobilului sus-citat, în vederea completării dosarului de

retrocedare pentru Primăria municipiului București, s-a adresat la Arhivele

Naționale, pentru a i se înmâna copie de pe titlul de proprietate, pentru

imobilul sus-citat.

De la Arhivele Naționale, recurentul

a precizat că a primit doar un răspuns că bunul în discuție a fost vândut de

M.N., unchiul său, în 1950 și revenind cu o nouă cerere a constatat că Arhivele

Naționale refuză să-i elibereze copia de uz oficial al titlului de proprietate.

Cum prin sentința nr. 586 din 5

iunie 2002 a Curții de Apel București s-a respins primul capăt de cerere -

obligarea Arhivelor Naționale la eliberarea unei copii de pe titlul de

proprietate, iar cel de al II-lea capăt de cerere a fost, de asemenea, respins

- obligarea la daune cominatorii și stabilirea c/valorii imobilului, recurentul

cere casarea sentinței și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost precizată.

Recursul declarat este neîntemeiat

și va fi respins.

La cererea petentului de a i se înmâna o copie de uz

oficial de pe titlul de proprietate privind imobilul ce a aparținut unchiului

reclamantului, Arhivele Naționale au răspuns petentului de 2 ori că încă din

1950, unchiul lui a înstrăinat imobilul în litigiu.

Faptul că pe recurent nu-l satisface răspunsul că

imobilul nu se mai afla în proprietatea unchiului la data decesului, nu

înseamnă că nu i s-a răspuns acestuia la cererea sa, cât timp s-a precizat clar

în adresa înaintată acestuia că: „M.N. a vândut imobilul din str. Olteni, cu

actul autentificat la nr. 11637 din 27 aprilie 1950, transcris sub nr. 3431 din

27 aprilie 1950, de Tribunalul Ilfov, secția notariat.

Împrejurarea că acest act de vânzare

ar fi fost anulat, situație nedovedită de altfel, excede cadrul procesual de

față, reclamantul susținând că intimata a refuzat să-i înmâneze actul

solicitat, deși la cererea sa i s-a răspuns în mod legal.

Cât privește obligarea intimatei

Arhivele Naționale ale României, la plata de daune cominatorii și la plata sumei

de 1.400.000 dolari SUA, reprezentând valoarea imobilului din București, în

situația în care refuzul de a elibera actul solicitat duce la pierderea

dreptului său de a revendica imobiliul în litigiu, în mod corect instanța de

fond a respins cererea față de lipsa oricărei culpe a intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.,

împotriva sentinței civile nr. 586 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.