ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8 martie 2002,

reclamantul C.A. a chemat în judecată Prefectura județului Ialomița, Comisia

Județeană de fond funciar și pe B.M. solicitând să se constate refuzul

nejustificat de a i se răspunde la reclamația adresată Prefecturii sub nr. 22083

din 9 noiembrie 2001, precum și refuzul nejustificat de a i se comunica stadiul

în care se afla Fișa de punere în posesie nr. 147 din 9 septembrie 1994 în

vederea emiterii Titlului de proprietate pentru suprafețele de teren din comuna

Miloșești, județul Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 427 din 18 aprilie

2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, și-a

declinat competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului București,

secția a V-a civilă și de contencios administrativ, reținând că în raport de

calitatea pârâților, autorități administrative locale, sunt incidente

dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a

declarat recurs C.A., motivele de casare fiind înregistrate la 8 iunie 2002.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 158

alin. (3) C. proc. civ. termenul de recurs curge de la pronunțare, situație în

care termenul pentru depunerea motivelor de recurs urmează a fi apreciat în

raport de același moment.

Astfel fiind, cum sentința recurată s-a

pronunțat la 18 aprilie 2002, motivarea recursului la 8 iunie 2002 s-a făcut cu

încălcarea termenului legal.

Văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul C.A. împotriva sentinței civile nr. 427 din 18 aprilie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

ianuarie 2003.