ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 312/F/C din 17 decembrie 2003, pronunțată în

dosarul nr. 4426/F/CONT/2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta Z.N.,

în contradictoriu cu SC M. SA Pitești și A.P.A.P.S.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

La data de 15 august 2002,

reclamanta a sesizat Judecătoria Pitești, cu o acțiune prin care a solicitat să

se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului compus

din: teren în suprafață de 4.792,24 mp, situat în comuna Drăganu, județul Argeș

și construcția amplasată pe acest teren, cunoscută sub numele H.T., chemând în

judecată pe pârâta SC M. SA Pitești.

La data de 27 septembrie 2002, reclamanta

a depus o cerere suplimentară, „de întregire și modificare a acțiunii inițiale”,

prin care a precizat că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria

M08 nr. 0160, eliberat de Ministerul Turismului, la data de 11 octombrie 1993,

precum și a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 76 din 9 februarie

1994, pentru acțiunile aferente activelor prevăzute în anexă, cerând și

introducerea în cauză a A.P.A.P.S., în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2753

din 7 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 9191/2002, al Judecătoriei Pitești,

instanța, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale, în raport cu

cererea principală privind constatarea nulității absolute a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, și-a declinat competența,

în favoarea Curții de Apel Pitești, ca instanță de contencios administrativ.

Curtea de apel, la data de

10 decembrie 2003, din oficiu, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile de către reclamantă și, prin hotărârea pronunțată la data de 17

decembrie 2003, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că au fost

încălcate prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data

respectivă, neadresându-se cu reclamație administrativă, organului emitent al

actului administrativ a cărui anulare a cerut-o.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, următoarele:

- instanța de fond a

schimbat obiectul cauzei, stabilind în mod greșit că cererea principală era cea

referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului,

deși acest capăt de acțiune fusese formulat ca o cerere incidentală, situație

în care competența de soluționare aparținea instanței de drept comun;

- instanța de fond a aplicat

în mod greșit prevederile Legii nr. 29/1990, în locul prevederilor Legii nr. 10/2001,

deși a precizat în mod expres, ca temei juridic al acțiunii sale, prevederile art.

46 din această ultimă lege.

În cadrul dezbaterilor,

apărătorul recurenților a invocat, ca motiv de ordine publică, necitarea în

cauză a organului administrativ care a emis actul administrativ.

Recursul este întemeiat,

pentru motivul de ordine publică invocat în dezbateri.

Astfel, deși a reținut că

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 5 din

Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, prin aceea că nu s-a

adresat cu reclamație administrativă, organului administrativ care a emis actul

administrativ, instanța de fond nu a dispus introducerea în cauză a autorității

publice succesoare a fostului Minister al Turismului.

Or, potrivit prevederilor art.

10 din aceeași lege, instanța este obligată să dispună citarea părților și să

ceară autorității al cărei act este atacat, să-i comunice întreaga documentație

care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru

soluționarea cauzei, ceea ce instanța de fond nu a făcut.

Procedând în acest fel,

instanța de fond a pronunțat o soluție casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., astfel că recursul va fi admis și cauza va fi trimisă, pentru

rejudecare, aceleiași instanțe.

În raport cu soluția

adoptată, urmează ca celelalte motive de recurs să fie cercetate de instanța de

rejudecare, ca apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Z.N., în prezent decedată și continuat de Z.T. și Z.C. împotriva sentinței nr. 312/F/C

din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2005.