ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC C.N.F. SA, în contradictoriu cu

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Ministerul

Finanțelor Publice, a solicitat anularea art. 4 pct. 1 și 2, art. 5 pct. 4 și 7

și art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie 2001 (M. Of.

nr. 588/19.09.2001), norme privind constituirea și utilizarea Fondului special

al drumurilor publice, întrucât sunt reglementări contrare Legii nr. 264/2001,

pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, republicată, privind

constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 228 din 6 martie 2002, a admis

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, excepție invocată

în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că acțiunea îndeplinește

condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,

întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea art. 4 pct. 1 și 2, art. 5

pct. 4 și 7 și art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie

2001.

Recursul este nefondat.

Obiectul pricinii îl constituie o

acțiune de contencios, și urmarea ei, presupune respectarea tuturor cerințelor

impuse în art. 5 din lege, care stabilesc drept condițiile de admisibilitate a

acțiunii, efectuarea unei procedurii prealabile la autoritatea emitentă a

actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente și termenele în

care se poate face sesizarea instanței.

Or, în speță, nu se face dovada

îndeplinirii acestor cerințe.

Faptul că reclamanta invocă

efectuarea procedurii de către Asociația Armatorilor și Operatorilor

Portuari-Fluviali din România, sens în care a depus la dosar, răspunsul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, către respectiva

asociație, este irelevant, întrucât nu există identitate între autorul acțiunii

în contencios administrativ - societatea reclamantă și persoana juridică -

asociația care a formulat plângerea administrativă.

În consecință, soluția instanței de

respingere a acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor art. 5 din Legea nr.

29/1990, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și

în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

C.N.F. SA Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 228 din 6 martie 2002, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.