ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C.N.F. SA, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea art. 4 pct. 1 și 2, art. 5 pct. 4 și 7 și art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie 2001 (M. Of. nr. 588/19.09.2001), norme privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, întrucât sunt reglementări contrare Legii nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, republicată, privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 228 din 6 martie 2002, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, excepție invocată în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că acțiunea îndeplinește condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea art. 4 pct. 1 și 2, art. 5 pct. 4 și 7 și art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie 2001. Recursul este nefondat. Obiectul pricinii îl constituie o acțiune de contencios, și urmarea ei, presupune respectarea tuturor cerințelor impuse în art. 5 din lege, care stabilesc drept condițiile de admisibilitate a acțiunii, efectuarea unei procedurii prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente și termenele în care se poate face sesizarea instanței.

Or, în speță, nu se face dovada îndeplinirii acestor cerințe. Faptul că reclamanta invocă efectuarea procedurii de către Asociația Armatorilor și Operatorilor Portuari-Fluviali din România, sens în care a depus la dosar, răspunsul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, către respectiva asociație, este irelevant, întrucât nu există identitate între autorul acțiunii în contencios administrativ - societatea reclamantă și persoana juridică - asociația care a formulat plângerea administrativă. În consecință, soluția instanței de respingere a acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.N.F. SA Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 228 din 6 martie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.