ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel București, la data de 24 februarie 2003, înregistrată la nr. 414,

reclamantul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ȘI LOCUINȚEI a

chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, solicitând ca aceasta să fie

obligată să-i plătească suma de 136.673.168.216 lei, reprezentând majorări de

întârziere calculate pentru sume datorate la bugetul special al drumurilor

publice în perioada 19 aprilie 2001 – 1 iulie 2002.

Secția a VI-a comercială a

Curții de Apel București, prin sentința comercială nr. 74, pronunțată la data

de 29 mai 2003, a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă

prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca prematur formulată, cu motivarea că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 720

1

C.

proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Secției comerciale a Curții

Supreme de Justiție la nr. 1527/6 august 2003.

Prin cererea formulată în

scris, depusă la dosar, recurentul-reclamant a solicitat introducerea în cauză

a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE ca titular al dreptului de a exercita

controlul stabilirii, urmăririi și virării sumelor reprezentând datorii către

Fondul special al drumurilor publice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

147/2002, în considerarea Protocolului nr. 4937/ MM din 10 decembrie 2003, nr. 15191

din 9 ianuarie 2004 pentru predarea-primirii exercitării atribuțiilor privind

stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate la

Fondul special al drumurilor publice încheiat între Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice, anexat acestei

cereri, iar instanța de recurs, luând în examinare această cerere a admis-o,

conform Încheierii pronunțate la data de 29 iunie 2004, prin care s-a dispus

introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, iar, la data de 22

februarie 2005, a pronunțat decizia nr. 1152, prin care a respins excepția

lipsei calității procesuale active și a admis recursul formulat de reclamant

împotriva sentinței nr. 74, pronunțată de Secția comercială a Curții de Apel

București la data de 29 mai 2003, pe care a casat-o și, în raport de

dispozițiile art. II din Legea nr. 195/2004, a trimis cauza spre rejudecare

instanței competente, respectiv Tribunalului București.

Prin sentința comercială nr.

2591, pronunțată la data de 1 iunie 2005, în dosarul nr. 2113/2005, instanța de

trimitere, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin

întâmpinarea formulată la data de 1 iunie 2005, cu consecința respingerii

acțiunii „ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă”.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat, în principal, că începând cu 1 ianuarie 2003, urmărirea și

realizarea sumelor ce se constituie ca venituri ale Fondului special al

drumurilor publice se exercită de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 7

alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002, astfel că, la data de 24 februarie 2003, când

a introdus cererea de chemare în judecată, M.L.P.T.L. nu mai avea dreptul de a

acționa în judecată pe pârâtă și deci nici dreptul de a solicita introducerea

în cauză a Ministerului Finanțelor Publice.

Apelul formulat de

reclamantul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva

acestei din urmă sentințe a fost respins, ca nefondat, de Secția V-a comercială

a Curții de Apel București prin decizia comercială nr. 151, pronunțată la data

de 28 martie 2006.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel, răspunzând criticilor privind soluționarea excepției

lipsei calității procesuale active și necitarea Ministerului Finanțelor Publice

ca parte în cauză, față de cele statuate de instanța de recurs cu privire la

aceste aspecte și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a considerat

că, în mod legal, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale

active întrucât, conform O.U.G. nr. 147/2002, reclamantul nu mai exercita

atribuții privind controlul, stabilirea, urmărirea și încasarea sumelor

datorate la

f

ondul special al

drumurilor publice la data formulării cererii de chemare în judecată: 24

februarie 2003, transferând, „ope legis”, aceste competențe, la data de 31

decembrie 2002, potrivit art. 7 alin. (5) din evocatul act normativ,

Ministerului Finanțelor Publice, evocând cele reținute de instanța de fond cu

privire la introducerea în cauză a acestei părți.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelantul reclamant Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., față de cele statuate de instanța de casare cu privire la

excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, pe care a respins-o și cu privire la cererea de

introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, pe care a admis-o

astfel că urmare a acestei dispoziții, evocata parte a pus concluzii pe cererea

de recurs, aspecte ce se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a

putea fi analizat.

Intimata SC P. SA București

a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca fiind „netemeinic” și

„nelegal”.

Recursul este fondat.

Este de observat că prin încheierea

pronunțată la data de 29 iunie 2004 în dosarul nr. 1527/2003, instanța de

recurs a dispus, urmare a cererii recurentului-reclamant, introducerea în cauză

a Ministerului Finanțelor Publice, iar, din dispozitivul hotărârii pronunțate

de aceeași instanță, rezultă că aceasta a respins excepția lipsei calității

procesuale active, statuând, în drept, asupra participării procesuale a sus

arătatei părți în prezenta cauză ca și asupra legitimării procesuale a

reclamantului, modul soluționării acestor probleme de drept fiind obligatoriu

pentru instanța de trimitere, conform cerințelor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., aspect nesocotit atât de instanța de fond, care a reexaminat evocatele

probleme de drept soluționate, irevocabil, de instanța de recurs, cât și de

instanța de apel, care, ignorând critica vizând această nelegalitate, prin

decizia de respingere a apelului a confirmat încălcarea precitatelor dispoziții

legale.

Așa fiind, constatând

întemeiată critica ce vizează incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., dispozițiile art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3), C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei

pronunțate în apel pe care, pentru considerentele arătate, o va casa, va admite

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului pe care, în

temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., o va desființa și va trimite cauza

spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR și TURISMULUI București,

împotriva deciziei nr. 151/28 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o casează.

Admite apelul declarat de

reclamantul M.T.C.T. București împotriva sentinței comerciale nr. 2591 din 1

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 2113/2005 pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2007.