ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel București, la data de 24 februarie 2003, înregistrată la nr. 414,

reclamantul M.L.P.T.L. a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, solicitând

ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 136.673.168.216 lei,

reprezentând majorări de întârziere calculate pentru sume datorate la bugetul

special al drumurilor publice în perioada 19 aprilie 2001 – 1 iulie 2002.

Secția a VI-a comercială a

Curții de Apel București, prin sentința comercială nr. 74, pronunțată la data

de 29 mai 2003, a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă

prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca prematur formulată, cu motivarea că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 720

1

C.

proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Secției comerciale a Curții

Supreme de Justiție la nr. 1527 din 6 august 2003.

Prin cererea formulată în

scris, depusă la dosar, recurentul-reclamant a solicitat introducerea în cauză

a M.F.P. ca titular al dreptului de a exercita controlul stabilirii, urmăririi și

virării sumelor reprezentând datorii către Fondul special al drumurilor

publice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 147/2002, în considerarea

Protocolului nr. 4937/ MM din 10 decembrie 2003, nr. 15191 din 9 ianuarie 2004

pentru predarea-primirii exercitării atribuțiilor privind stabilirea,

constatarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate la Fondul special

al drumurilor publice încheiat între M.T.C.T. și M.F.P., anexat acestei cereri,

iar instanța de recurs, luând în examinare această cerere a admis-o, conform

Încheierii pronunțate la data de 29 iunie 2004, prin care s-a dispus

introducerea în cauză a M.F.P., iar, la data de 22 februarie 2005, a pronunțat

decizia nr. 1152, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale

active și a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 74,

pronunțată de Secția comercială a Curții de Apel București la data de 29 mai

2003, pe care a casat-o și, în raport de dispozițiile art. II din Legea nr. 195/2004,

a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalului

București.

Prin sentința comercială nr.

2591, pronunțată la data de 1 iunie 2005, în dosarul nr. 2113/2005, instanța de

trimitere, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin

întâmpinarea formulată la data de 1 iunie 2005, cu consecința respingerii

acțiunii „ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă”.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat, în principal, că începând cu 1 ianuarie 2003, urmărirea și

realizarea sumelor ce se constituie ca venituri ale Fondului special al

drumurilor publice se exercită de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 7

alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002, astfel că, la data de 24 februarie 2003,

când a introdus cererea de chemare în judecată, M.L.P.T.L. nu mai avea dreptul

de a acționa în judecată pe pârâtă și deci nici dreptul de a solicita

introducerea în cauză a M.F.P.

Apelul formulat de

reclamantul M.T.C.T. împotriva acestei din urmă sentințe a fost respins, ca

nefondat, de Secția V-a comercială a Curții de Apel București prin decizia

comercială nr. 151, pronunțată la data de 28 martie 2006.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel, răspunzând criticilor privind soluționarea excepției

lipsei calității procesuale active și necitarea M.F.P. ca parte în cauză, față

de cele statuate de instanța de recurs cu privire la aceste aspecte și

prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a considerat că, în mod legal,

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active întrucât,

conform O.U.G. nr. 147/2002, reclamantul nu mai exercita atribuții privind

controlul, stabilirea, urmărirea și încasarea sumelor datorate la

f

ondul special al drumurilor publice la

data formulării cererii de chemare în judecată: 24 februarie 2003, transferând,

„ope legis”, aceste competențe, la data de 31 decembrie 2002, potrivit art. 7 alin.

(5) din evocatul act normativ, M.F.P., evocând cele reținute de instanța de

fond cu privire la introducerea în cauză a acestei părți.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelantul reclamant M.T.C.T. invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., față de cele statuate de instanța de casare cu privire la

excepția lipsei calității procesuale active a M.T.C.T., pe care a respins-o și

cu privire la cererea de introducere în cauză a M.F.P., pe care a admis-o

astfel că urmare a acestei dispoziții, evocata parte a pus concluzii pe cererea

de recurs, aspecte ce se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a

putea fi analizat.

Intimata SC P. SA București

a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca fiind „netemeinic” și

„nelegal”.

Recursul este fondat.

Este de observat că prin

Încheierea pronunțată la data de 29 iunie 2004 în dosarul nr. 1527/2003,

instanța de recurs a dispus, urmare a cererii recurentului-reclamant,

introducerea în cauză a M.F.P., iar, din dispozitivul hotărârii pronunțate de

aceeași instanță, rezultă că aceasta a respins excepția lipsei calității

procesuale active, statuând, în drept, asupra participării procesuale a sus

arătatei părți în prezenta cauză ca și asupra legitimării procesuale a

reclamantului, modul soluționării acestor probleme de drept fiind obligatoriu

pentru instanța de trimitere, conform cerințelor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., aspect nesocotit atât de instanța de fond, care a reexaminat evocatele

probleme de drept soluționate, irevocabil, de instanța de recurs, cât și de

instanța de apel, care, ignorând critica vizând această nelegalitate, prin

decizia de respingere a apelului a confirmat încălcarea precitatelor dispoziții

legale.

Așa fiind, constatând

întemeiată critica ce vizează incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., dispozițiile art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3), C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei

pronunțate în apel pe care, pentru considerentele arătate, o va casa, va admite

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului pe care, în

temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., o va desființa și va trimite cauza

spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul M.T.C.T. București, împotriva deciziei nr. 151 din 28 martie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o

casează.

Admite apelul declarat de

reclamantul M.T.C.T. București împotriva sentinței comerciale nr. 2591 din 1

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 2113/2005 pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2007.