ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2658/2003

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare, formulată la 21 martie 2003, contestatoarea SC S.T. SA Călărași a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC P.C. SRL Craiova, lămurirea înțelesului titlului executoriu – decizia 7259 din 29 noiembrie 2002, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție. Obligarea la cheltuieli de judecată și suspendarea executării titlului. În motivarea cererii, contestatoarea susține că instanța de recurs a înlăturat actualizarea daunelor-interese, care împiedică orice asemenea operațiune pe calea executării silite și a înlăturat cheltuielile de judecată stabilite de instanța de apel.

Au fost depuse la dosar copia deciziei nr. 74 A din 19 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, raport de expertiză contabilă privind actualizarea la care pârâta a fost obligată, precum și încheierea din 19 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Călărași. Contestația la executare urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune: Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 328 din 29 iunie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, anulând contractul de furnizare a 993 panouri C.F., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune-interese și a luat act de renunțarea reclamantei la cererile privind reactualizarea creanței, instituirea sechestrului asigurător și înființarea popririi.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 74/A din 19 martie 2002, a admis apelurile părților, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pârâta la plata sumei de 20.416.029.828 lei, reprezentând despăgubiri, a compensat în parte cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 107.272.193 lei. Prin decizia nr. 7259 din 29 noiembrie 2002, secția comercială a Curții Supreme de Justiție a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat decizia curții de apel, obligând pe pârâtă la 2.284.893.000 lei daune-interese și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței nr. 328 din 2000 a tribunalului. Instanța Supremă a reținut, în esență, culpa pârâtei în neexecutarea obligației contractuale, care îndreptățește pe reclamantă la despăgubiri (art. 1020 C. civ.) renunțarea la capătul de cerere privind reactualizarea creanței, iar în privința cheltuielilor de judecată, calculul acestora având în vedere cuantumul despăgubirilor.

Contestația la executare este mijlocul prin care o persoană interesată cere instanței desființarea actelor sau măsurilor ilegale de executare sau lămurirea întinderii titlului executoriu. Ea nu poate însă, să se refere la chestiuni de fond, care să repună în discuție o hotărâre irevocabilă. Acceptând caracterul mixt al său, uneori îmbrăcând forma unei acțiuni, alteori având caracterul unei căi de atac, contestația la executare nu poate privi validitatea titlului, pentru că astfel se atinge autoritatea de lucru judecat. Cererea contestatoarei, de a se lămuri întinderea și înțelesul dispozitivului hotărârii ce se execută, este nepertinentă, considerentele deciziei, ce au determinat soluția, fiind concludente: principiul disponibilității acțiunii leagă instanțele de obiectul dedus judecății, iar reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, în condițiile art. 246 C. proc.

civ. Constatând renunțarea la capătul de cerere privind reactualizarea daunelor, instanța de recurs a soluționat pricina în limitele învestirii, acordând despăgubiri în sumă de 2.284.893.000 lei, așa încât alte lămuriri asupra întinderii și înțelesului dispozitivului nu sunt necesare. În privința cheltuielilor de judecată, instanța de recurs a stabilit că acestea au fost calculate la valoarea pretențiilor acordate, așa încât nici sub acest aspect nu sunt utile alte lămuriri. Așa fiind, contestația la executare apare ca neîntemeiată, ca inutil de explicat, în afara considerentelor deciziei instanței de recurs, cuantumul despăgubirilor și cheltuielilor acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea SC S.T. SA Călărași împotriva deciziei nr. 7259 din 29 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.