ÎCCJ, Decizia nr. 228/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 921 din 12 decembrie 1996, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența soluționării în fond a cauzei, având ca obiect cererea reclamantei SC P.C. SRL Craiova, privind obligarea pârâtei SC S. SA Călărași, să livreze 993 panouri de cale ferată tip 49, în favoarea Tribunalului Călărași. Ulterior, acțiunea a fost precizată, sub aspectul cuantumului daunelor cominatorii și întregită, în sensul dispunerii rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1767 din 6 mai 1996. Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 466 din 5 iunie 1997, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii de declinare a competenței soluționării în fond a cauzei.

Prin sentința nr. 121 din 30 martie 1998, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să livreze reclamantei, 993 panouri de calea ferată tip 49. Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1709 din 10 noiembrie 1998 a Curții de Apel București, secția comercială. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 4112 din 18 noiembrie 1999, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate în apel, a casat decizia atacată, a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o și a trimis dosarul, aceleași instanțe, în vederea rejudecării în fond a cauzei.

La rejudecarea în fond a cauzei, reclamanta a modificat și precizat acțiunea. Prin sentința nr. 328 din 29 iunie 2000, Tribunalul Călărași a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind actualizarea daunelor compensatorii cu rata inflației și instituirea sechestrului asigurător, a admis în parte acțiunea acesteia și a dispus rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, numai în ceea ce privește vânzarea-cumpărarea unui număr de 993 panouri de cale ferată tip 49. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 74/A din 19 martie 2002, a admis apelurile declarate de reclamantă și pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta, să plătească reclamantei, suma de 20.416.029.828 lei, reprezentând despăgubiri în valoare reactualizată.

Prin decizia nr. 7259 din 29 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă hotărâri și a modificat decizia atacată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia, suma de 2.284.893.000 lei cu titlu de daune interese. Împotriva ultimelor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 81 din 16 februarie 2004, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârile atacate și a trimis dosarul, Curții de Apel București, în vederea rejudecării în fond a cauzei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta SC P.C. SRL Craiova a formulat contestație în anulare. S-a susținut că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că s-a omis a se reține în dispozitiv că în cauză a fost pronunțată și sentința nr. 328/2000, de către Tribunalul Călărași și aceasta nu a făcut obiectul căii extraordinare de atac. Totodată, contestatoarea solicită a se înlătura și o altă eroare, respectiv cea privind obiectul cererii, cu referire la beneficiul nerealizat. În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului în anulare. Contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca tardivă, pentru următoarele considerente: Reclamanta SC P.C.

SRL Craiova a formulat, la data de 10 mai 2005, contestație în anulare împotriva unei decizii date în soluționarea unui recurs în anulare, pronunțată de Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 februarie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 319 C. proc. civ. Or, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost înpiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”. În cauză, sunt îndeplinite cerințele decăderii din exercițiul dreptului, astfel cum acestea au fost stabilite prin textul menționat.

Astfel, legiuitorul a stabilit un termen imperativ, prin art. 319 C. proc. civ., până când hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, din actele dosarului rezultă că partea nu a respectat acest termen și nu a invocat, cu atât mai puțin să fi dovedit că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința ei, să exercite dreptul menționat. Prin urmare, excepția se constată a fi întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge contestația în anulare, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de reclamanta SC P.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 81 din 16 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 656/2003, ca tardiv introdusă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2005.