ÎCCJ, Decizia nr. 228/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 921 din 12

decembrie 1996, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența soluționării în fond a cauzei, având ca

obiect cererea reclamantei SC P.C. SRL Craiova, privind obligarea pârâtei SC S.

SA Călărași, să livreze 993 panouri de cale ferată tip 49, în favoarea

Tribunalului Călărași.

Ulterior, acțiunea a fost

precizată, sub aspectul cuantumului daunelor cominatorii și întregită, în

sensul dispunerii rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1767 din 6

mai 1996.

Curtea de Apel Craiova,

secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 466 din 5

iunie 1997, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii de

declinare a competenței soluționării în fond a cauzei.

Prin sentința nr. 121 din 30

martie 1998, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta

să livreze reclamantei, 993 panouri de calea ferată tip 49.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 1709 din 10 noiembrie 1998 a Curții de Apel București, secția comercială.

Curtea Supremă de Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 4112 din 18 noiembrie 1999, a admis

recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate în apel, a casat

decizia atacată, a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva hotărârii

primei instanțe, pe care a desființat-o și a trimis dosarul, aceleași instanțe,

în vederea rejudecării în fond a cauzei.

La rejudecarea în fond a

cauzei, reclamanta a modificat și precizat acțiunea.

Prin sentința nr. 328 din 29

iunie 2000, Tribunalul Călărași a luat act de renunțarea reclamantei la

judecarea capetelor de cerere privind actualizarea daunelor compensatorii cu

rata inflației și instituirea sechestrului asigurător, a admis în parte

acțiunea acesteia și a dispus rezoluțiunea parțială a contractului de

vânzare-cumpărare, numai în ceea ce privește vânzarea-cumpărarea unui număr de

993 panouri de cale ferată tip 49.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 74/A din 19 martie 2002, a admis

apelurile declarate de reclamantă și pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe

și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta, să

plătească reclamantei, suma de 20.416.029.828 lei, reprezentând despăgubiri în

valoare reactualizată.

Prin decizia nr. 7259 din 29

noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul

declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă hotărâri și a modificat decizia

atacată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă și a obligat pârâta

să plătească acesteia, suma de 2.284.893.000 lei cu titlu de daune interese.

Împotriva ultimelor două

hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 81 din 16

februarie 2004, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și

Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârile atacate și a trimis

dosarul, Curții de Apel București, în vederea rejudecării în fond a cauzei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamanta SC P.C. SRL Craiova a formulat contestație în anulare.

S-a susținut că decizia

atacată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că s-a omis a se

reține în dispozitiv că în cauză a fost pronunțată și sentința nr. 328/2000, de

către Tribunalul Călărași și aceasta nu a făcut obiectul căii extraordinare de

atac.

Totodată, contestatoarea

solicită a se înlătura și o altă eroare, respectiv cea privind obiectul

cererii, cu referire la beneficiul nerealizat.

În concluzie, reclamanta a

solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și

rejudecarea recursului în anulare.

Contestația în anulare

urmează a fi respinsă, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta SC P.C. SRL

Craiova a formulat, la data de 10 mai 2005, contestație în anulare împotriva

unei decizii date în soluționarea unui recurs în anulare, pronunțată de Completul

de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16

februarie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 319 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act

de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost înpiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei”.

În cauză, sunt îndeplinite

cerințele decăderii din exercițiul dreptului, astfel cum acestea au fost

stabilite prin textul menționat.

Astfel, legiuitorul a

stabilit un termen imperativ, prin art. 319 C. proc. civ., până când hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, din actele dosarului

rezultă că partea nu a respectat acest termen și nu a invocat, cu atât mai

puțin să fi dovedit că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de

voința ei, să exercite dreptul menționat.

Prin urmare, excepția se

constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

contestația în anulare, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de reclamanta SC P.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 81

din 16 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 656/2003, ca tardiv introdusă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 septembrie 2005.