ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3836/2003

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 936 din 17 aprilie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta S.C. E.T. SRL Craiova și a obligat-o pe pârâta S.C. R. S.A. Craiova să-i livreze reclamantei cantitatea de 380,750 tone fier vechi la prețul de 565.000 lei/tonă (fără TVA), cu daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, iar separat să-i plătească 100.000.000 lei daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă datorită neexecutării parțiale a obligației, plus 6.806.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 956 din 5 octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 100.000.000 lei daune și 6.695.000 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea privind obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației de livrare a 380 tone fier și de plată a 500.000 lei pe zi întârziere și a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 6882 din 18 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca fiind nefondate, recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă împotriva deciziei curții de apel.

Împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție reclamanta S.C. E.T.SRL Craiova a declarat contestație în anulare, întemeindu-se pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestatoarea arată astfel că instanța, soluționând recursul pe care l-a formulat a făcut trimitere la motivele invocate doar într-o singură frază, ceea ce nu poate fi considerat ca fiind un răspuns la motivele sale de recurs, al căror conținut a fost denaturat. Consideră că Instanța Supremă, ca instanță de control judiciar, nu a analizat următoarele motive de recurs: - invocarea nesocotirii probelor și dovezilor administrate din care rezultă executarea parțial culpabilă a contractului nr. 2823 din 26 iulie 1999, de către S.C. R. S.A.

Craiova, care din cantitatea de 400 tone deșeu fier vechi adjudecată la licitație a executat contractul doar în proporție de 4,8%, livrând doar 19 tone; - criticarea soluției curții de apel sub aspectul respingerii obligației de executare în natură a restului contractului și suportarea unor daune cominatorii până la executarea contractului în întregime, deoarece suma de 100.000.000 lei reprezintă daune interese moratorii; - aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1073 C. civ. care prevede „dreptul creditorului la îndeplinirea exactă a obligației”. În concluzie, susține că neanalizarea expresă a acestor aspecte echivalează cu o nepronunțare asupra motivelor de recurs, situație ce se încadrează în dispozițile art. 318 C. proc.

civ. și, în consecință, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 6882 din 18 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, și rejudecarea ambelor recursuri. Contestația în anulare nu este fondată, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. În conținutul deciziei criticate au fost sintetizate motivele de recurs formulate de reclamantă, enunțul acestora cuprinzând și aspectele invocate de contestatoare, care au fost analizate, instanța pronunțându-se asupra lor, după cum urmează a se arăta mai jos, ca răspuns la susținerile nefondate ale contestatoarei: - apărarea pârâtei nu a fost primită „deoarece în contract s-a prevăzut într-adevăr că se vinde cantitatea estimată de 400 tone, însă expertiza contabilă G.G.

a stabilit că pârâta a vândut reclamantei numai 4,81% din cantitatea la care s-a obligat, deci foarte departe de cantitatea prevăzută”. - după declararea recursului, pârâta a executat decizia curții de apel pe care o recurase, în sensul că „a achitat reclamantei suma de 111.695.000 lei, din care 100.000.000 lei daune, 6.695.000 lei cheltuieli de judecată și 5.000.000 lei cheltuieli de executare”... „prin această plată, pârâta a recunoscut practic că prin executarea obligațiilor sale contractuale către reclamantă doar în foarte mică proporție (4,81%) i-a produs acesteia daune și suma de 100.000.000 lei reținută de instanța de apel este menită să le compenseze”. - „suma de 100.000.000 lei are caracterul de daune-interese compensatorii, susținerea recurentei-reclamante în sensul că pârâta trebuia obligată și la executarea în întregime a contractului nr. 2823 din 26 iulie 1999, este nejustificată”.

Din cele mai sus arătate rezultă cu prisosință că hotărârea pronunțată de instanța de recurs, examinată prin prisma criticilor formulate de contestatoare, este legală și urmează a se respinge contestația în anulare formulată de recurenta-reclamantă S.C. E.T. SRL Craiova ca nefondată, nefiind îndeplinite nici una dintre cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care ar fi putut conduce la anularea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondată, contestația în anularea deciziei nr. 6882 din 18 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de S.C. E.T. SRL Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2003.