ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia atacată cu recurs,

decizia nr. 521, pronunțată la data de 10 octombrie 2002 în dosarul nr.

508/2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile

jurisdicționale formulate de pârâții A.R. și N.T., împotriva sentinței nr. 11 din

26 iunie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei de

Conturi Brăila.

Pentru a pronunța această soluție,

secția jurisdicțională a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 11 din 26 iunie

2002, Colegiul jurisdicțional a admis sesizarea procurorului financiar și a

obligat pe pârâții:

- A.R., fostul șef al sucursalei

Brăila a S.D.F.P. R. SA, și N.T. fost contabil, la plata sumelor de: 12.575.686

lei, plus dobânda legală, 12.863.440 lei, plus dobânda legală;

-A.R., la plata sumei de 55.098.525

lei, plus dobânda legală;

-N.T., la plata sumei de 62.898.525

lei, plus dobânda legală;

-G.A., fost operator de calcul la

aceiași sucursală, la plata sumei de 7.800.000 lei, plus dobânda legală.

S-a reținut în sarcina

acestora că au acordat avansuri furnizorilor de tipărituri, cu nerespectarea

clauzelor contractuale, care prevedeau că plata se va face după vânzarea

publicațiilor

.

Respingând recursurile

jurisdicționale declarate de pârâții A.R. și N.T., secția jurisdicțională a

reținut, în esență, că aceștia nu au respectat clauzele contractelor încheiate

cu societățile comerciale furnizoare, achitând contravaloarea publicațiilor în

avans și nu după vânzarea acestora.

Împotriva acestei decizii, au

formulat recursuri recurenții A.R. și N.T., formulând aceleași critici

împotriva soluției și susținând, în esență, că instanțele jurisdicționale nu

s-au pronunțat asupra unui mijloc de apărare, expertiza tehnică, pe care în mod

repetat au solicitat-o, pronunțând astfel hotărâri nelegale și netemeinice.

Recursurile sunt nefondate.

Este adevărat că în fața Colegiului

jurisdicțional a fost cerută și proba cu expertiza tehnică, prin care să se

dovedească împrejurarea că stocul de carte retras din rețeaua de difuzare de

noua conducere a Sucursalei Brăila, avea un ritm de vânzare constant, iar

instanța a admis doar proba cu acte, prin încheierea din 24 aprilie 202,

apreciind că proba cu expertiza tehnică nu este utilă pentru dezlegarea cauzei.

Dar, din probele administrate în

cauză, inclusiv declarațiile și susținerile recurenților, rezultă că aceștia

și-au însușit constatările privind primele două sume, iar în privința celei

de-a treia sume, de la pct. 3 din sesizare, au recunoscut că nu au respectat

clauza contractuală privind plata furnizorilor, achitând în avans și integral

contravaloarea publicațiilor, din care o parte a rămas nevândută, constituind

astfel pagubă pentru unitate.

Împrejurarea că publicațiile retrase

din rețea ar fi avut un ritm constant de vânzare, a fost apreciată în mod

corect de instanțele jurisdicționale, ca neavând relevanță juridică, motiv

pentru care nu au admis efectuarea unei expertize care să probeze această

susținere.

Într-adevăr, așa cum au reținut și

instanțele jurisdicționale, răspunderea recurenților pentru paguba produsă își

are temeiul în nerespectarea clauzei contractuale privind plata furnizorilor

după vânzarea publicațiilor, iar nu în avans, așa cum au procedat aceștia.

Astfel fiind, motivele de recurs

sunt neîntemeiate, urmând ca recursurile să fie respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

N.T. și de A.R., împotriva deciziei nr. 521 din 10 octombrie 2002 a Curții de

Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.