ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia atacată cu recurs, decizia nr. 521, pronunțată la data de 10 octombrie 2002 în dosarul nr. 508/2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale formulate de pârâții A.R. și N.T., împotriva sentinței nr. 11 din 26 iunie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Brăila. Pentru a pronunța această soluție, secția jurisdicțională a reținut următoarele: Prin sentința nr. 11 din 26 iunie 2002, Colegiul jurisdicțional a admis sesizarea procurorului financiar și a obligat pe pârâții: - A.R., fostul șef al sucursalei Brăila a S.D.F.P.

R. SA, și N.T. fost contabil, la plata sumelor de: 12.575.686 lei, plus dobânda legală, 12.863.440 lei, plus dobânda legală; -A.R., la plata sumei de 55.098.525 lei, plus dobânda legală; -N.T., la plata sumei de 62.898.525 lei, plus dobânda legală; -G.A., fost operator de calcul la aceiași sucursală, la plata sumei de 7.800.000 lei, plus dobânda legală. S-a reținut în sarcina acestora că au acordat avansuri furnizorilor de tipărituri, cu nerespectarea clauzelor contractuale, care prevedeau că plata se va face după vânzarea publicațiilor . Respingând recursurile jurisdicționale declarate de pârâții A.R. și N.T., secția jurisdicțională a reținut, în esență, că aceștia nu au respectat clauzele contractelor încheiate cu societățile comerciale furnizoare, achitând contravaloarea publicațiilor în avans și nu după vânzarea acestora.

Împotriva acestei decizii, au formulat recursuri recurenții A.R. și N.T., formulând aceleași critici împotriva soluției și susținând, în esență, că instanțele jurisdicționale nu s-au pronunțat asupra unui mijloc de apărare, expertiza tehnică, pe care în mod repetat au solicitat-o, pronunțând astfel hotărâri nelegale și netemeinice. Recursurile sunt nefondate. Este adevărat că în fața Colegiului jurisdicțional a fost cerută și proba cu expertiza tehnică, prin care să se dovedească împrejurarea că stocul de carte retras din rețeaua de difuzare de noua conducere a Sucursalei Brăila, avea un ritm de vânzare constant, iar instanța a admis doar proba cu acte, prin încheierea din 24 aprilie 202, apreciind că proba cu expertiza tehnică nu este utilă pentru dezlegarea cauzei.

Dar, din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile și susținerile recurenților, rezultă că aceștia și-au însușit constatările privind primele două sume, iar în privința celei de-a treia sume, de la pct. 3 din sesizare, au recunoscut că nu au respectat clauza contractuală privind plata furnizorilor, achitând în avans și integral contravaloarea publicațiilor, din care o parte a rămas nevândută, constituind astfel pagubă pentru unitate. Împrejurarea că publicațiile retrase din rețea ar fi avut un ritm constant de vânzare, a fost apreciată în mod corect de instanțele jurisdicționale, ca neavând relevanță juridică, motiv pentru care nu au admis efectuarea unei expertize care să probeze această susținere.

Într-adevăr, așa cum au reținut și instanțele jurisdicționale, răspunderea recurenților pentru paguba produsă își are temeiul în nerespectarea clauzei contractuale privind plata furnizorilor după vânzarea publicațiilor, iar nu în avans, așa cum au procedat aceștia. Astfel fiind, motivele de recurs sunt neîntemeiate, urmând ca recursurile să fie respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de N.T. și de A.R., împotriva deciziei nr. 521 din 10 octombrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.