ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3058/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3058/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul București, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 6635 din 23 octombrie 2000, a respins
acțiunea formulată de reclamantul, FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT, cu sediul în
București, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SA cu sediul în București, ca
rămasă fără obiect în ce privește capătul I de cerere și ca nefondată în ce
privește capătul II de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că pârâta fiind societate comercială pe acțiuni, iar reclamanta
având calitatea de acționar, în ședința Adunării Generale a Acționarilor din
data de 24 martie 1998, la care au participat și reprezentanții FONDUL
PROPRIETĂȚII DE STAT a fost stabilit dividendul, dar nu a fost stabilit
termenul limită de plată. S-a apreciat că pârâta a achitat cu ordinele de plată
nr. 43 din 15 septembrie 2000 și, respectiv, nr. 94 din 15 septembrie 2000,
integral dividendele datorate, ceea ce conduce la stingerea litigiului dintre
părți, constatându-se ca rămas fără obiect capătul de cerere privind plata
dividendelor către FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT De asemenea, s-a considerat că
plata sumelor cu titlu de daune-interese moratorii nu sunt legale și nu sunt
întemeiate, întrucât reclamanta nu a făcut referire la data la care sumele
datorate cu titlu de dividende devin exigibile.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 255 din 26 februarie 2001, a admis
apelul formulat de FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT, cu sediul în București,
împotriva sentinței civile nr. 6635 din 23 octombrie 2000, pronunțată de
Tribunalul București, secția comercială, în contradictoriu cu SC R. SA cu
sediul în București, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a
obligat intimata pârâtă la plata sumei de 22.209.820 lei cu titlu de dobândă
comercială, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a stabilit că în speță sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 43 C.
com., pentru curgerea de drept a dobânzilor, respectiv obligația debitorului
constă într-o sumă de bani, obligația este lichidă și exigibilă. Aceste daune-interese
se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica existența vreunei pagube.
Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia civilă nr. 107 din 3 iunie 2002, a admis
contestația în anulare formulată de SC R.B. SA București împotriva deciziei nr.
255 din 26 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, în contradictoriu cu Fondul Proprietății de Stat, în prezent
Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului
București, cu motivarea că petiționara SC R.B. SA nu a fost legal citată pentru
data de 26 februarie 2001, când s-a pronunțat decizia criticată.
Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia civilă nr. 166 din 16 decembrie 2002, rejudecând
apelul, a admis apelul declarat de Fondul Proprietății de Stat, actuală
Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului,
împotriva sentinței civile nr. 6635 din 23 octombrie 2000, pronunțată de
Tribunalul București, secția comercială, a schimbat în parte sentința civilă
atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta
SC R.B. SA București la plata sumei de 6.905.002 lei, reprezentând daune-interese
moratorii echivalente cu dobânda la vedere B.R.D. pe anul 1997. De asemenea, au
fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, s-a avut în
vedere calculul depus de A.P.A.P.S. pentru dobânzile la vedere practicate de B.R.D.,
daune care însumează 6.905.002 lei, precum și aspectul că motivele invocate de
pârâtă, referitoare la întârzierea în plată a dividendelor, nu sunt de natură a
o exonera de plata prejudiciului cauzat reclamantei.
Împotriva deciziei civile nr. 166
din 16 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, a promovat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului, care a criticat această hotărâre
judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub singurul aspect că
intimata trebuia obligată la plata sumei de 22.209.820 lei, cu titlu de daune-interese
moratorii ocazionate de plata cu întârziere a dividendelor aferente anului
1997, invocând, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Intimata-pârâtă SC R.B. SA București
a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat
respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul
probator administrat în cauză, în raport cu critica formulată în cererea de
recurs, constată că aceasta este nefondată, recursul urmând a fi respins pentru
următoarele considerente.
Printr-o corectă și integrală
apreciere a probelor, instanța de apel, rejudecând apelul, a stabilit complet
adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și
obligațiilor asumate reciproc privind plata dividendelor datorate acționarului
pentru exercițiul financiar al anului 1997, răspunderea care se constituie în
situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual legal
cu normele de drept aplicabile în materie.
A fost dată o eficiență juridică
maximă dispozițiilor art. 43 C. com., care reglementează că datoriile
comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când
devin exigibile, iar debitorul se află de drept în întârziere din momentul în
care obligația a devenit exigibilă.
Relevanță juridică pentru stabilirea
corectă a cuantumului daunelor-interese moratorii cuvenite reclamantei, o are
nota de calcul efectuată de A.P.A.P.S., întocmită conform dispozițiilor încheierii
de ședință din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
dosar nr. 770/2002, din care rezultă neîndoios că dobânda la vedere practicată
de B.R.D., pentru plata cu întârziere a dividendelor, este de 6.905.002 lei
(dosar apel).
Pentru aceste considerente, urmează
a respinge, ca nefondat, recursul promovat de A.P.A.P.S București, nefiind
îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca
legală și temeinică decizia civilă nr. 166, pronunțată în ședința publică de la
16 decembrie 2002 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului București, împotriva deciziei nr. 166 din 16 decembrie 2002 a Curții
de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 13 iunie 2003.