ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3058/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 6635 din 23 octombrie 2000, a respins acțiunea formulată de reclamantul, FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT, cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SA cu sediul în București, ca rămasă fără obiect în ce privește capătul I de cerere și ca nefondată în ce privește capătul II de cerere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta fiind societate comercială pe acțiuni, iar reclamanta având calitatea de acționar, în ședința Adunării Generale a Acționarilor din data de 24 martie 1998, la care au participat și reprezentanții FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT a fost stabilit dividendul, dar nu a fost stabilit termenul limită de plată.

S-a apreciat că pârâta a achitat cu ordinele de plată nr. 43 din 15 septembrie 2000 și, respectiv, nr. 94 din 15 septembrie 2000, integral dividendele datorate, ceea ce conduce la stingerea litigiului dintre părți, constatându-se ca rămas fără obiect capătul de cerere privind plata dividendelor către FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT De asemenea, s-a considerat că plata sumelor cu titlu de daune-interese moratorii nu sunt legale și nu sunt întemeiate, întrucât reclamanta nu a făcut referire la data la care sumele datorate cu titlu de dividende devin exigibile.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 255 din 26 februarie 2001, a admis apelul formulat de FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 6635 din 23 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în contradictoriu cu SC R. SA cu sediul în București, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat intimata pârâtă la plata sumei de 22.209.820 lei cu titlu de dobândă comercială, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în speță sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 43 C. com., pentru curgerea de drept a dobânzilor, respectiv obligația debitorului constă într-o sumă de bani, obligația este lichidă și exigibilă.

Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica existența vreunei pagube. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 107 din 3 iunie 2002, a admis contestația în anulare formulată de SC R.B. SA București împotriva deciziei nr. 255 din 26 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu Fondul Proprietății de Stat, în prezent Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, cu motivarea că petiționara SC R.B. SA nu a fost legal citată pentru data de 26 februarie 2001, când s-a pronunțat decizia criticată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 166 din 16 decembrie 2002, rejudecând apelul, a admis apelul declarat de Fondul Proprietății de Stat, actuală Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 6635 din 23 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC R.B. SA București la plata sumei de 6.905.002 lei, reprezentând daune-interese moratorii echivalente cu dobânda la vedere B.R.D. pe anul 1997. De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere calculul depus de A.P.A.P.S. pentru dobânzile la vedere practicate de B.R.D., daune care însumează 6.905.002 lei, precum și aspectul că motivele invocate de pârâtă, referitoare la întârzierea în plată a dividendelor, nu sunt de natură a o exonera de plata prejudiciului cauzat reclamantei. Împotriva deciziei civile nr. 166 din 16 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub singurul aspect că intimata trebuia obligată la plata sumei de 22.209.820 lei, cu titlu de daune-interese moratorii ocazionate de plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, invocând, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Intimata-pârâtă SC R.B. SA București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu critica formulată în cererea de recurs, constată că aceasta este nefondată, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel, rejudecând apelul, a stabilit complet adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc privind plata dividendelor datorate acționarului pentru exercițiul financiar al anului 1997, răspunderea care se constituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie.

A fost dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 43 C. com., care reglementează că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, iar debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă. Relevanță juridică pentru stabilirea corectă a cuantumului daunelor-interese moratorii cuvenite reclamantei, o are nota de calcul efectuată de A.P.A.P.S., întocmită conform dispozițiilor încheierii de ședință din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dosar nr. 770/2002, din care rezultă neîndoios că dobânda la vedere practicată de B.R.D., pentru plata cu întârziere a dividendelor, este de 6.905.002 lei (dosar apel).

Pentru aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de A.P.A.P.S București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 166, pronunțată în ședința publică de la 16 decembrie 2002 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 166 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2003.