ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 303/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 303/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Fondul
Proprietății de Stat a chemat în judecată S.C. M. S.A. și a solicitat ca prin
sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.371.086.074
lei reprezentând dividende pentru exercițiul financiar corespunzător anului
1997 și daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la
depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul
București, secția comercială prin sentința nr.3031 pronunțată la data de 12 mai
2000 a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de
1.529.017.864 lei dividende cu motivarea că prin hotărârea AGA s-a aprobat
bilanțul contabil și repartizarea sumelor cuvenite acționarilor cu titlu de
dividende, sume care nu au fost achitate.
Prin
aceeași sentință s-a respins capătul de cerere pentru plata daunelor moratorii
pe motivul că nu s-a stabilit exigibilitatea datoriei pentru a se calcula
eventuale dobânzi.
Sentința
a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială care prin
decizia nr.2936 din 19 octombrie 2000 a respins apelurile declarate de
reclamantul Fondul Proprietății de Stat și de pârâta S.C. M. S.A. București.
În
considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că au fost încălcate
prevederile art. 288
1
C. proc. civ. privind termenul de motivare de
către reclamantul Fondul Proprietății de Stat iar în ce privește criticile
aduse de pârâtă sentinței fondului s-a reținut că au fost respectate
prevederile art. 112 (5) C. proc. civ. și că această din urmă apelantă nu a
cerut verificare de scripte în conformitate cu art. 177-179 C. proc. civ.
Împotriva
deciziei nr.2936 din 19 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București a
declarat recurs reclamantul Fondul Proprietății de Stat București și pârâta
S.C. M. S.A..
Recurenta
reclamantă a invocat motivele prevăzute de art. 304 (9) (10) C. proc. civ.,
fără să le argumenteze separat așa cum dispune art. 303 (2) C. proc. civ.
În
esență, recurenta reclamantă a susținut că instanța de apel a greșit întrucât
nu a soluționat apelul sub toate aspectele preferând soluția lejeră de
respingere a apelului său ca nemotivat.
A mai
susținut că nu poate fi aplicat art. 306 C. proc. civ. în cazul apelului și că
soluția de respingere a apelului ca nemotivat nu are temei legal.
Recurentul
F.P.S. București a invocat și prevederile art. 296 C. proc. civ. în
argumentarea obligației ce revine instanței de a cerceta cauza sub toate
aspectele.
Recursul
este nefondat.
1.Prima
critică vizează neexaminarea de către instanța de apel a criticilor ce au fost
aduse soluției pronunțată în primă instanță chiar dacă termenul de motivare a
apelului a fost depășit.
O
astfel de susținere nesocotește faptul că apelul este un mijloc procedural pus
la îndemâna părții nemulțumită de hotărârea primei instanțe, prin care în
condițiile prevăzute de lege, instanța ierarhic superioară, reformează
hotărârea atacată.
Pentru
a ajunge la scopul acestei căi de atac, de reformare a hotărârii primei
instanțe, normele procedurale impun respectarea termenelor de exercitare (în
speță a termenului de motivare), care sunt imperative.
Prin
urmare recurenta trebuia să observe că drepturile procedurale se exercită în
termenele prevăzute de lege și că aceste termene au fost stabilite pentru ca
părțile interesate să le respecte.
În
acest context nu se poate imputa instanței faptul că însuși apelantul în
urmărirea scopului său de a ataca sentința primei instanțe a încălcat
dispozițiile procedurale care impun respectarea termenului de motivare a
apelului.
Justificarea
adusă de recurentă în ce privește obligația instanței de a analiza motivele de
apel chiar și atunci când nu s-a respectat termenul de motivare, bazată pe
caracterul devolutiv al apelului nu poate fi primită pentru motivul că acest
caracter trebuie examinat prin prisma principiului tantum devolutum quantum
apellatum.
În caz
contrar s-ar admite că poate fi încălcat principiul disponibilității și că
instanța s-ar substitui părții pentru o verificare ce nu a fost cerută în
concret de apelantă.
Un alt
argument care face ca solicitarea recurentei să nu poată fi primită vizează
atât nesocotirea termenelor cât și a sancțiunilor procedurale în înfăptuirea
controlului judiciar la care instanța nu poate să achieseze.
Se mai
impune precizarea că modificarea adusă art. 295 C. proc. civ., prin O.U.G.
nr.138/2000, confirmă teza expusă mai sus câtă vreme s-a stabilit obligația
instanței de apel de a verifica în limitele cererii de apel, situația de fapt
și modul de aplicare a legii.
În
fine, nerespectarea termenului de motivare a apelului are drept consecință
limitarea efectului devolutiv al apelului prin luarea în discuție a excepției
procesuale amintite, care împiedică examinarea aspectelor de fond criticate,
controlul judiciar fiind astfel limitat de însăși partea care a promovat
apelul.
Nu
poate fi primită nici critica referitoare la aplicarea art. 296 C. proc.
civ. întrucât aceste dispoziții se referă la soluțiile pe care le poate adopta
instanța de apel atunci când poate trece la examinarea motivelor invocate de
parte.
În
cauză însă nu s-a trecut la o astfel de examinare datorită nerespectării
termenului de motivare a apelului.
Față
de soluția pronunțată de Curtea de apel nu se poate reține că s-a aplicat „prin
corespondent” art. 306 (1) C. proc. civ.. De altfel nu există corespondent
între acest articol care sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului și
soluția de respingere a apelului ca nemotivat care pune în valoare sancțiunea
procedurală prevăzută de art. 103 C. proc. civ. care se aplică în cazul
neexercitării unei căi de atac în termenul legal.
Față de
cele ce preced recursul reclamantei va fi respins.
Pârâta
S.C. M. S.A. prin recursul său, nemotivat în drept, a susținut în esență că FPS
a solicitat dividende care nu i se cuvin întrucât pe rol mai exista un proces
prin care managerul societății a solicitat dividende, că nu există termen
pentru plata dividendelor și că sumele respective puteau fi reinvestite.
În ce privește daunele interese
moratorii recurenta pârâtă a susținut că acestea nu se cuvin reclamantei pentru
că, potrivit Legii nr.88/1997, FPS nu este în drept să deschidă conturi la
băncile comerciale.
Recurenta
a criticat și nerespectarea prevederilor art.112 alin. (5) C. proc. civ., pe
motivul că actele prezentate de reclamantă conțineau modificări și ștersături.
Recursul
pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Din
examinarea fișei de raportare a rezultatelor financiare pe anul 1997, rezultă
că după aprobarea bilanțului contabil a fost stabilit și cuantumul dividendelor
care revin acționarului FPS.
Prin
urmare, suma astfel stabilită nu depindea de dividendele cuvenite altor
acționari indiferent de calitatea acestora în societate.
De
altfel, această critică este lipsită de obiect câtă vreme la dosar se află
dovezile de plată a dividendelor către reclamantă.
În
ce privește critica referitoare la daunele interese moratorii, Curtea reține
lipsa de interes a recurentei de a mai susține aspectele legate de
exigibilitate și de eventuala depunere în cont a acestor sume de către intimata
reclamantă câtă vreme acest capăt de cerere a fost respins.
În
fine, instanța de apel a apreciat corect probele care vizau obligația de plată
a dividendelor, dovadă fiind și faptul că suma respectivă s-a achitat. Tot
corect s-a făcut referire la prevederile art. 177-179 C. proc. civ. atunci când
s-a analizat critica referitoare la aplicarea art.112 (5) C. proc. civ.
În
consecință nu există motive de netemeinicie și nelegalitate care să atragă
casarea sau modificarea deciziei pronunțată în soluționarea apelului S.C. M.
S.A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursurile declarate de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului București și pârâta S.C. M. S.A.
împotriva deciziei nr.2936 din 19 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.