ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul T.V. a chemat în judecată în calitate de pârât. Guvernul României – Corpul de Control al Primului Ministru, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât să-i răspundă la memoriul nr. 17/11352 din 9 octombrie 2001 și la revenirile ulterioare, ultima din 7 februarie 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin memoriul menționat a sesizat pârâtul, în legătură cu un caz grav de corupție și că răspunsul primit cu nr. 7 din 3 februarie 2001, nu reprezintă o rezolvare a petiției sale. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 278/2002, a respins ca nefondată, acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul în limita atribuțiilor sale, a răspuns reclamantului la memoriul formulat și că nu poate fi astfel reținut ca refuz nejustificat, răspunsul dat reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a reținut greșit obiectul cererii sale și că pârâtul trebuia să-i comunice modul de rezolvare al celor sesizate prin memoriul adresat, în legătură cu tergiversarea soluționării cauzei penale, în care el figura ca parte civilă. Analizând recursul formulat în raport cu dispozițiile art. 304 și ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a formulat mai multe memorii, pe care le-a adresat pârâtului, prin care semnala diferite aspecte în legătură cu tergiversarea soluționării a unei cauze penale, în care figura ca parte civilă.

Această împrejurare rezultă din copiile memoriilor și adreselor de răspuns depuse la dosar. Pârâtul, în raport cu competențele ce-i revin în baza Legii nr. 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului și a deciziei nr. 265/2001 de înființare a Corpului de Control, a răspuns recurentului la aceste memorii, în sensul că au fost sesizate organele în drept să facă cercetări. În același sens este și răspunsul la memoriul nr. 17/11352 din 9 octo 2001, cu revenirile ulterioare. Astfel, prin adresa nr. 7 din 23 februarie 2001, recurentului i se răspunde că memoriul său a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru a se efectua cercetări și că rezultatul cercetărilor întreprinse a fost comunicat Corpului de Control, prin adresa nr. 472/2001, adresă ce a fost trimisă recurentului.

Rezultă deci, că răspunsul dat recurentului, nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 24/1990, el fiind dat în limita competențelor ce revin pârâtului. Altfel spus, cele sesizate de recurent nu puteau fi cercetate decât de organale competente, ceea ce, de altfel, s-a și făcut, conform adreselor de răspuns aflate la dosar. În consecință, față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V., împotriva sentinței civile nr. 278 din 18 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.