ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2003

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și B.P., pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta, persoană fizică, să prezinte memoriul trimis de reclamantă, împreună cu plângerea penală, privind abuzul procurorului T.B., Ministrului Justiției, personal. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta B.P., prin neprezentarea memoriului, personal, Ministrului Justiției, i-a încălcat dreptul la petiție, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 dolari SUA, cu titlu de daune.

Acțiunea a fost precizată ulterior de reclamantă, în sensul că, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, cheamă în judecată pe cei doi pârâți, pentru refuzul nejustificat de a-i soluționa cererile adresate Ministrului Justiției. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1208/2002, a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a susținut că, în raport cu adresa nr. 16809/2002, prin care reclamantei i s-a răspuns că memoriul său împreună cu plângerea penală au fost înaintate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nu se poate reține un refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.A.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că: - sentința recurată cuprinde motive contradictorii naturii pricinii, în sensul că memoriul adresat Ministrului Justiției cuprindea o plângere penală, care deja era făcută și depusă la Parchet; - greșit s-a reținut că nu i s-a încălcat dreptul la petiție, deoarece memoriul său era adresat direct Ministrului Justiției. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Petiția adresată de recurenta-reclamantă, Ministrului Justiției, la data de 23 iulie 2002, la care era anexată și plângerea penală, formulată împotriva procurorului T.B., plângere deja înregistrată la Parchet, viza faptele unui magistrat-procuror care nu constituiau abateri disciplinare, împrejurare ce rezultă din chiar cuprinsul petiției depuse în copie la dosar.

Având în vedere dispozițiile procedurale din Codul de procedură penală, referitoare la competența după materie și calitatea persoanei, petiția recurentei a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ceea ce i s-a comunicat recurentei prin adresa nr. 16809 din 15 august 2002. Comunicarea făcută de Ministerul Justiției și semnată de intimata B.P., nu poate fi calificată ca fiind un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, deoarece sesizările recurentei au fost înaintate organelor competente, în vederea adoptării unei soluții. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 6 1 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002, autoritățile și instituțiile publice au obligația să-și organizeze un compartiment distinct pentru relații cu publicul, care în cadrul petițiilor greșit îndreptate, au obligația de a le înainta organelor competente.

De altfel, recurentei-reclamante i s-a comunicat ulterior, prin adresa nr. 454/P/2002 din 10 septembrie 2002, eliberată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea penală îndreptată împotriva procurorului T.B. În raport cu cele mai sus reținute, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 13 din Legea nr. 29/1990, nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. În consecință, având în vedere dispozițiile art. C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 1208 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.