ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 270/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 1 martie

2001, reclamantul Biroul Notarial Public R.R. a solicitat anularea

procesului-verbal nr. 55005 din 10 octombrie 2000 și a hotărârii nr. 100 din 1

noiembrie 2000, emise de Administrația Finanțelor a municipiului Slatina, precum

și a dispoziției nr. 486 din 29 noiembrie 2000 a Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că în mod greșit a fost obligat la plata T.V.A. și

majorărilor de întârziere aferente, întrucât activitatea notarială nu se

încadrează în categoria celor pentru care se percepe T.V.A. Numai printr-o

greșită interpetare a dispozițiilor O.G. nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 215/199,

organele de control au putut considera ca fiind datorată această taxă.

Prin sentința civilă nr. 524 din 4

iulie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal

și hotărârea Administrației Financiare Slatina, precum și dispoziția Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului inanciar de Stat Olt, exonerând

reclamantul de plata sumelor reținute în sarcina sa.

Instanța a reținut că în raport cu

dispozițiile art. 6 O.U.G. nr. 17/2000, sunt scutite de plata T.V.A.,

operațiunile de prestări servicii rezultate din activitatea specifică desfășurată

de avocați și notari.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, care a susținut, în

esență că, în perioada supusă controlului, erau incidente dispozițiile O.G. nr.

3/1992, modificată prin O.U.G. nr. 215/1999 și în raport cu care birourile

notariale erau obligate să depună declarația de plătitor T.V.A., o dată cu

depășirea plafonului de 50.000.000 lei, venituri.

Recursul este fondat.

Controlul efectuat de organele

fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Slatina, la Biroul Notarial R.R.

au reținut că la 31 decembrie 1999, acesta a depășit plafonul de 50.000.000

lei, venituri și ca urmare, pentru perioada 1 februarie 2000 – 14 martie 2000,

datorează T.V.A., în sumă de 23.302.398 lei, la care s-au adăugat majorări de

întârziere de 10.740.120 lei.

Măsura stabilită s-a întemeiat pe

dispozițiile O.G. nr. 3/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr.

215/1999.

Cum activitatea notarială nu era

prevăzută printre cele enumerate expres, ca fiind scutite de plata T.V.A., iar

dispozițiile art. 6 lit. K) teza a II-a din O.U.G. nr. 215/1999, prevedeau

obligativitatea plății acestei taxe, în cazul depășirii plafonului de

50.000.000 lei, în mod corect organele de control fiscal ale Administrației

Financiare Slatina au impus reclamantului, plata T.V.A., reținând că acesta a

depășit plafonul de venituri la 31 decembrie 1999.

Anularea acestei măsuri de către

Curtea de Apel Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 6 lit. d) O.U.G. nr.

17/2000, privind T.V.A., este vădit greșită, întrucât dispozițiile legale

menționate au intrat în vigoare, abia la 15 martie 2000, ulterior perioadei

avută în vedere de către organele de control.

Astfel fiind, și cum legile fiscale

sunt de strictă și imediată aplicare, urmează a se reține ca întemeiat,

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casată sentința Curții de Apel

Craiova și pe fond, respinsă acțiunea Biroului Notarial Public R.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, împotriva sentinței civile nr.

524 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de Biroul Notariatului Public R.R. din Slatina.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.