ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta S.N.P. P., sucursala Alba Iulia, a chemat
în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. sucursala marfă Brașov, solicitând
obligarea pârâtei la 13.785.253 lei contravaloarea a 3940 litri benzină, lipsă
la destinație, precum și la dobânzile aferente sumei și la cheltuieli de judecată.
Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 12249
din 18 septembrie 2000, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Brașov, considerând că litigiul este de natură
comercială.
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1369/ C
din 14 noiembrie 2000, a respins acțiunea reținând că nu s-au constatat urme de
sustragere din mijlocul de transport pe parcursul transportului, iar
dispozițiile art. 61.2 și 82.5 din Regulamentul de transport exonerează de
răspundere pe cărăuș, în condițiile în care masa mărfii nu a fost cântărită,
iar la destinație nu s-au descoperit urme de violare, sustragere sau avariere.
Curtea de Apel Brașov, soluționând apelul declarat de
reclamantă, prin decizia nr. 114/ Ap din 29 martie 2001, a respins cererea.
Instanța de apel a considerat exonerarea de
răspundere a cărăușului pentru lipsurile cantitative, dacă mijlocul de
transport a ajuns a destinație cu sigiliile intacte.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a
declarat recurs, la data de 22 aprilie 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 9 și 11 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susține că Regulamentul de
transport C.F.R. stabilește răspunderea cărăușului pe întreg parcursul
transportului, de la momentul primirii mărfii până la eliberarea ei. Preluând
fără obiecțiuni marfa, cărăușului i se aplică prezumția de culpă, ea fiind
deținător și paznic al bunului.
Pe de altă parte, transportorul răspunde, în situația
în care nu cântărește marfa, pentru efectuarea transportului întregii cantități
înscrisă de expeditor în scrisoarea de trăsură.
Prin întâmpinarea formulată, intimata susține că
semnarea procesului verbal de constatare fără obiecțiuni este o recunoaștere a
lipsei culpei cărăușului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele
considerente:
Răspunderea generală a cărăușului, pentru
integritatea mărfii transportate, este supusă, în materia transportului C.F.R.,
unor reglementări speciale stabilite în Regulamentul de transport C.F.R.
Astfel, art. 61.2 prevede, pentru expedițiile
încărcate de expeditor, mențiunile din scrisoarea de trăsură asupra masei
mărfii care nu fac dovada împotriva căii ferate, decât dacă verificarea a fost
făcută de aceasta, certificată în scris pe documentul de transport.
Starea de fapt, consemnată în procesul verbal, atestă
că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 61.2 și 82.5 din Regulamentul de
transport C.F.R. de care instanțele de fond au ținut cont.
Derogând astfel de la regulile generale în materia
contractului de transport, cărăușul răspunde în limitele strict reglementate
răsturnând prezumția de vinovăție.
Așa fiind, în temeiul dispozițiile art. 312 C. proc.
civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr.
114/ Ap din 29 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de
reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala Peco Alba Iulia, împotriva deciziei nr.
114/ Ap din 29 martie 2001 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.