ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P., sucursala Alba Iulia, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. sucursala marfă Brașov, solicitând obligarea pârâtei la 13.785.253 lei contravaloarea a 3940 litri benzină, lipsă la destinație, precum și la dobânzile aferente sumei și la cheltuieli de judecată. Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 12249 din 18 septembrie 2000, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, considerând că litigiul este de natură comercială.
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1369/ C din 14 noiembrie 2000, a respins acțiunea reținând că nu s-au constatat urme de sustragere din mijlocul de transport pe parcursul transportului, iar dispozițiile art. 61.2 și 82.5 din Regulamentul de transport exonerează de răspundere pe cărăuș, în condițiile în care masa mărfii nu a fost cântărită, iar la destinație nu s-au descoperit urme de violare, sustragere sau avariere. Curtea de Apel Brașov, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 114/ Ap din 29 martie 2001, a respins cererea. Instanța de apel a considerat exonerarea de răspundere a cărăușului pentru lipsurile cantitative, dacă mijlocul de transport a ajuns a destinație cu sigiliile intacte.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, la data de 22 aprilie 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că Regulamentul de transport C.F.R. stabilește răspunderea cărăușului pe întreg parcursul transportului, de la momentul primirii mărfii până la eliberarea ei. Preluând fără obiecțiuni marfa, cărăușului i se aplică prezumția de culpă, ea fiind deținător și paznic al bunului. Pe de altă parte, transportorul răspunde, în situația în care nu cântărește marfa, pentru efectuarea transportului întregii cantități înscrisă de expeditor în scrisoarea de trăsură. Prin întâmpinarea formulată, intimata susține că semnarea procesului verbal de constatare fără obiecțiuni este o recunoaștere a lipsei culpei cărăușului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Răspunderea generală a cărăușului, pentru integritatea mărfii transportate, este supusă, în materia transportului C.F.R., unor reglementări speciale stabilite în Regulamentul de transport C.F.R. Astfel, art. 61.2 prevede, pentru expedițiile încărcate de expeditor, mențiunile din scrisoarea de trăsură asupra masei mărfii care nu fac dovada împotriva căii ferate, decât dacă verificarea a fost făcută de aceasta, certificată în scris pe documentul de transport. Starea de fapt, consemnată în procesul verbal, atestă că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 61.2 și 82.5 din Regulamentul de transport C.F.R. de care instanțele de fond au ținut cont.
Derogând astfel de la regulile generale în materia contractului de transport, cărăușul răspunde în limitele strict reglementate răsturnând prezumția de vinovăție. Așa fiind, în temeiul dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 114/ Ap din 29 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala Peco Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 114/ Ap din 29 martie 2001 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.