ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta SNP ” P.” SA București – Sucursala” P.” IAȘI – Iași împotriva

deciziei nr.910 din 17 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția Contencios

Administrativ și Comercial.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către

magistratul asistent, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată

o reține spre soluționare.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SNP „P” Sucursala Iași, a achemat

în judecată pe pârâtele SNTFM CFR Mrfă Sucursala Iași, SNP ” P.” Sucursala „A.”

Pitești solicitând obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 29.802.305 lei

contravaloarea cantității de 3.067 kg motorină lipsă la destinație și la

2.459.184 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă 332

din 20 februarie 2001, a respins excepțiile de necompetență teritorială și

materială a instanței și pe fond a respins acțiunea reclamantei.

Instanța de fond a reținut, în esență, că

vagonul încărcat cu motorină prezenta la urechea capacului domei o ruptură

veche care permitea deschiderea fără ruperea sigiliului. Întrucât alegerea

mijlocului de tansport aparține expeditorului iar responsabilitățile acestuia

sunt prevăzute de art.58.13 din Regulemantul de transport CFR , cărăușul nu mai

este în culpă.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia 910 din

17 iulie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând

că din probele administrate nu au rezultat nereguli privind paza bunului

transportat, neexistând urme de sustrageri iar capacul donei prezentând un

sigiliu de siguranță ce nu permitea sustragerea pe timpul transportului, a

motorinei.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamanta a declarat recurs, la 31 iulie 2001, întemeiat pe dispozițiile

art.304 pct.9 și 10 cod procedură civilă.

Recurenta susține netemeinicia hotărârilor

judecătorești, care nu au avut în vedere convenția 3135/19 iulie 2000, ce

stabilea răspunderi suplimentare în sarcina cărăușului și nici procesele

verbale de constatare nr.6/2 noiembrie 2000 și 82/2000.

Recursul este nefondat și va fi respins

pentru  următoarele considerente:

Dispozițiile art.58-13 din Regulamentul de

transport CFR prevăd răspunderea expeditorului pentru starea tehnică

necorespunzătoare a mijlocului de transport. În această situație, pentru a

putea fi atrasă răspunderea cărăușului, expeditorul avea îndatorirea de a plăti

cantitatea de marfă prin două elemente de determinare cantitativă așa cum

prevedeau reglementările art.60.3.9 din Regulament.

Pe de altă parte prevederile art.7 din

convenția 3135/19 iulie 2000 crează îndoilei cu privire la noțiunea de stare

tehnică a vagonului, iar interpretarea clauzelor îndoielnic se face în favoarea

celui ce se obligă. În aceeași măsură reclamantul nu poate cere exonerarea sa

de răspundere și deplasarea ei către cărăuș cât timp propria sa culpă privind

alegerea mijlocului de transport, este pusă în discuție.

Existența unui sigiliu de siguranță la capacul

rupt al domei și de a stabili cantitatea de marfă supusă transportului sunt

elemente care au determinat ca instanțele de fond să pronunțe hotărâri legale

și temeinice.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312

cod procedură civilă, Curtea ca respinge ca nefondat recursul declarat,

împotriva deciziei nr.910 din 17 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta SNP”P.” SA București – Sucursala „P.”Iași, împotriva deciziei nr.910

din 17 iulie 2001, pronunțată de Curtea de apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și comercial, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 ianuarie 2003.