ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 340/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SNTFM CFR Marfă SA- Sucursala Marfă Iași prin SMF SA- Agenția Teritorială Iași împotriva deciziei nr.907 din 17 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești-Secția de contencios administrativ și comercial. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SNP „ P.” Sucursala Peco Bacău, a chemat în judecată pe pârâtele SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Iași, SNP Sucursala „ P.T.” Ploiești și SNP Sucursala Petrobrazi, solicitând obligarea celei în culpă la plata sumei de 21.430.092 lei reprezentând cantitatea de 1.550 kg.

benzină premium II lipsă la destinație. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.465 din 20 martie 2001, a respins excepția de necompetență teritorială și admițând în parte acțiunea, a obligat pe pârâta SNTFM CFR Marfă-Sucursala Iași la despăgubiri civile către reclamantă. Instanța de fond a reținut, în esență, competența teritorială alternativă la dispoziția reclamantului iar pe fond cantitatea de marfă lipsă dispărută pe timpul transportului când s-au descoperit și sigiliile expeditorului violate. Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelul declarat de pârâta SNTFM, prin decizia nr.907 din 17 iulie 2001, a respins ca nefondată cererea considerând că instanța de fond a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art.10 pct.5 Cod procedură civilă iar prezumția de culpă pentru lipsa mărfii este a căii ferate care răspunde în temeiul art.82 și 83 din Regulamentul de transport CFR.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta apelantă a declarat recurs la data de 10 august 2001 fără a preciza temeiul de drept al acestuia. Totuși recurenta critică hotărârea judecătorească atacată pentru nelegala soluționare a excepției de necompetență teritorială, considerând atitudinea reclamantei abuzivă, iar exercitarea drepturilor procesuale cu rea credință, întrucât pentru a atrage competența instanțelor din Ploiești, a chemat în judecată sucursalele aceleiași societăți comerciale. Pe fond, recurenta critică soluțiile pronunțate susținând că furnizoarea nu a îndeplinit cerințele art.60.3.9 din Regulamentul TF și de art.3.2.22 din Anexa3 NUT privind determinarea mărfii prin două elemente care să certifice diferența cantitativă la destinație.

Totodată susține greșita obligare la plata taxelor și impozitelor câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada achitării la bugetul de stat a acestora. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele următoare: Competența teritorială în accepțiunea de drept și obligație a instanțelor judecătorești, determinate de lege, de a soluționa cererile adresate acestora, are în principiu un caracter relativ determinat de opțiunea reclamantului și de atitudinea pârâtului. Dispozițiile art.10 Cod procedură civilă prevăd competența alternativă, mai multor instanțe de același grad, iar posibilitatea de sesizare aparține titularului acțiunii. Astfel pct.5 al textului de lege menționat stabilește deopotrivă competente în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanța locului de plecare sau de sosire.

Întrucât marfa a fost expediată de la sucursala” P.T „Ploiești iar reclamanta a optat pentru instanța locului de plecare a transportului, nu se poate discuta decât de exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale și nicidecum de o încălcare a legii de către instanța de judecată. Art.723 alin.2 Cod procedură civilă nu poate avea incidență în cauza dedusă judecății pentru că numai exercițiul abuziv al drepturilor procesuale este sancționat. Criticile de fond sunt de asemeni nefondate. Instanțele de fond au interpretat dispozițiile art.85.2 din Regulamentul de Transport CFR potrivit scopului pentru care a fost edictat: calea ferată datorează despăgubiri calculate la prețul curent al mărfii, adică prețul care include TVA, accize și taxe de drum.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr.907 din 17 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SNTFM CFR MARFĂ SA-Sucursala Marfă Iași prin SMF SA - Agenția Teritorială Iași, împotriva deciziei nr.907 din 17 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești-secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.