ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P., sucursala P.C. Suceava, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, Agenția teritorială Iași, sucursala P.S., sucursala P.Z. și a solicitat obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 16.105.201 lei cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în sistem de tranzit achitat, a preluat de la sucursala P.Z. produse petroliere și că, la destinație, s-a constatat un minus de 1400 kg benzină „Premium” în valoare de 16.105.201 lei și lipsa sitei de la supapa de siguranță. Prin sentința nr. 1151 din 10 octombrie 2000, Tribunalul Prahova a respins excepția de necompetență teritorială invocată de către cărăuș și a respins acțiunea reclamantei, reținând că vagoanele au ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și fără urme de scurgeri din conținut.

S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Suceava, a declarat apel împotriva sentinței nr. 1151 din 10 octombrie 2000 a Tribunalului Prahova, susținând că, potrivit art. 82 pct. 1 și 5 din Regulamentul de transport C.F.R., cărăușul este în culpă, deoarece, la destinație, s-a constatat că lipsea sita de la supapa de siguranță a vagonului, fapt ce permitea accesul la marfă. Prin decizia nr. 380 din 27 marti2 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că vagonul a ajuns la destinație fără urme de tamponări, scurgeri din conținut, cu toate sistemele de siguranță asigurate, cu sigiliile intacte și corect aplicabile, iar lipsa sitei poate fi imputată predătorului, care, potrivit art. 58 pct. 2 din Regulamentul de transport, răspunde de integritatea mărfurilor încărcate în mijlocul de transport.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 380 din 27 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, susținând că, potrivit art. 82.1 din Regulamentul de transport, cărăușul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare și că acesta a preluat, spre transport, vagonul nr. 8827 fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat lipsa sitei la supapa de siguranță. Recursul reclamantei este fondat, pentru următoarele considerente: - potrivit art. 82.1 și art. 82.5 din Regulamentul de transport C.F.R., calea ferată care a primit la transport marfa este răspunzătoare de executarea transportului și integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare și răspunde de lipsurile calitative și cantitative, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără sigilii intacte, cu urme de violare sustragere.

- vagonul a ajuns la destinație cu o lipsă de 1400 kg benzină de care este vinovat cărăușul, care nu a asigurat integritatea mărfii pe timpul transportului; - lipsa sitei de la supapa de siguranță, creează prezumția de vinovăție a căii ferate, care a preluat cazanul spre transport, ceea ce presupune că mijlocul de transport era corespunzător din punct de vedere tehnic; - prezumția de vinovăție a cărăușului, atrage răspunderea acestuia pentru paguba suferită de reclamant. În concluzie, recursul va fi admis, va fi trimisă cauza spre soluționare la Curtea de Apel Ploiești, urmând a se califica gradul de jurisdicție în raport cu prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P., sucursala P.C. Suceava, împotriva deciziei nr. 380 din 27 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.