ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2003

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3500

din 6 martie 1999, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.C. Suceava, a

solicitat obligarea pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Agenția Teritorială

Iași, sucursala P.S. Ploiești și sucursala P.Z., care dintre ele va fi în

culpă, la plata sumei de 26.192.507 lei daune și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1.786.550 lei.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că pârâta SC P.Z. a expediat, în baza contractului de tranzit achitat, pe

adresa reclamantei, un vagon de benzină Premium, conform avizului de expediție nr.

825743 din 11 iulie 1998. Vagonul a ajuns la destinație cu 5.169 kg benzină

lipsă, conform procesului-verbal nr. 126 din 17 iulie1998.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 798 din 5 august 1999, a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Iași la 26.192.507 lei contravaloare marfă și

1.816.550 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea față de

celelalte pârâte.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că vagonul expediat a sosit la destinație fără

sigiliul C.F.R. și cu sigiliul predatorului rupt și, potrivit art. 82 pct. 1 și

83 pct. 3 din Regulamentul de transport C.F.R., se prezumă culpa cărăușului.

Au fost înlăturate susținerile

pârâtei cu privire la cantitatea lipsă, apreciindu-se că experimentul Comisiei

de recepție a format tribunalului convingerea că au fost determinate cu

obiectivitate lipsurile prin calibrare și cântărire.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, S.S.M.F. – Agenția Teritorială Iași, susținând că s-a

stabilit eronat că, pe timpul transportului benzinei, s-a produs o lipsă a

acestei mărfi în condițiile în care, la expediere, cântărirea mărfii s-a făcut

printr-o altă metodă decât la destinație și aceasta este cauza lipsei.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 848 din 23 noiembrie 1999, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei, reținând că, din procesul-verbal de constatare, rezultă că vagonul a

fost violat, lipsind sigiliul predătorului, astfel că, în mod corect, a fost

reținută culpa transportatorului.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâtă, care susține în motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9,10

și 11 C. proc. civ., și arată că, tehnic, era imposibilă sustragerea de

combustibil și nici nu s-au constatat scurgeri din conținut, acest lucru fiind posibil

decât după deschiderea gurilor de descărcare.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În procesul-verbal de constatare nr.

126 din 17 iulie 1998 se menționează că vagonul a ajuns la destinație cu

sigiliul predătorului lipsă și, la deschiderea ventilului, cu vanele de

descărcate în poziție închise, se constată că benzina nu curge, dar, la

închiderea ventilului central cu gurile de descărcare deschise, benzina curge

șuvoi, în condițiile în care sigiliile predătorului, care s-au mai găsit

intacte, sunt cele care permit rotirea ventilului central fără a se rupe.

În aceste condiții tehnice

necontestate este greșită interpretarea recurentei că era imposibilă

sustragerea benzinei și că lipsa acesteia s-ar datora metodelor diferite de

cântărire.

De altfel, au fost aplicate ambele

metode de cântărire, la constatare rezultând aceeași lipsă.

Criticile recurentei dovedindu-se a

fi neîntemeiate, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei nr.

848 din 23 noiembrie 1999 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 martie 2003.