ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.902

din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurentul reclamant B.G. și intimatele pârâte

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și  Comisia Superioară de

Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap reprezentate de consilierul

juridic D.E.

Procedura

completă.

S-a

expus referatul cauzei, arătându-se că intimatele au depus la dosar

întâmpinare, conform dispozițiilor art.308 alin.2 din Codul de procedură

civilă.

Apreciind

pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul pe fond părților.

Recurentul

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată, detaliind motivele expuse și a depus

concluzii scrise în acest sens.

Reprezentanta

intimatelor a cerut să fie respins recursul ca nefondat, în considerarea celor

prezentate în întâmpinarea formulată.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 17 aprilie 2001 reclamantul B.G. a chemat în

judecată Comisia Superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap și

Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap solicitând anularea deciziei

nr.72 din 16 ianuarie 2001 și obligarea pârâților să emită o nouă decizie prin

care să i se recunoască gr.I de invaliditate și handicapul grav conform O.U.

nr.102/1999.

Prin

sentința civilă nr.902/2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr.781/2001 a

aceleiași instanțe de către Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios

administrativ, prin decizia nr.746/2002, acțiunea  a fost respinsă ca

neîntemeiată. S-a reținut, pe baza noii expertize efectuate în cauză, că

reclamantul are un handicap accentuat, nu poate beneficia de asistent personal

și beneficiază de drepturile prevăzute de art.19 din O.U. nr.102/1999

modificată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând în esență că

acțiunea trebuia admisă deoarece nu se poate deplasa singur, având nevoie de

însoțitor.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului prin prisma dispozițiilor art.304

pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și

temeinică.

În

noua expertiză efectuată de către Comisia Superioară de  Expertiză Medicală a

Persoanelor cu Handicap (fila 43 dosar fond) la indicația Curții Supreme de

Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.746/2002, se

menționează că recurentul a fost operat în anul 1996 pentru adenom de prostată,

în prezent fără semne clinice de evolutivitate a bolii, că prezintă un cumul de

boli (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică dureroasă și

scleromfizem pulmuonar) care nu constituie o stare handicapantă. Se concluzionează

că nu poate fi asimilat în grad de handicap grav (gr.I) cu asistent personal.

Față

de constatările probei cu expertiză medicală, în mod corect instanța a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Pe

cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art.306

alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr.902 din 9

octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.