ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.902 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant B.G. și intimatele pârâte Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap reprezentate de consilierul juridic D.E. Procedura completă. S-a expus referatul cauzei, arătându-se că intimatele au depus la dosar întâmpinare, conform dispozițiilor art.308 alin.2 din Codul de procedură civilă. Apreciind pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul pe fond părților. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, detaliind motivele expuse și a depus concluzii scrise în acest sens.

Reprezentanta intimatelor a cerut să fie respins recursul ca nefondat, în considerarea celor prezentate în întâmpinarea formulată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 aprilie 2001 reclamantul B.G. a chemat în judecată Comisia Superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap și Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap solicitând anularea deciziei nr.72 din 16 ianuarie 2001 și obligarea pârâților să emită o nouă decizie prin care să i se recunoască gr.I de invaliditate și handicapul grav conform O.U. nr.102/1999. Prin sentința civilă nr.902/2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr.781/2001 a aceleiași instanțe de către Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin decizia nr.746/2002, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a reținut, pe baza noii expertize efectuate în cauză, că reclamantul are un handicap accentuat, nu poate beneficia de asistent personal și beneficiază de drepturile prevăzute de art.19 din O.U. nr.102/1999 modificată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând în esență că acțiunea trebuia admisă deoarece nu se poate deplasa singur, având nevoie de însoțitor. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

În noua expertiză efectuată de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap (fila 43 dosar fond) la indicația Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.746/2002, se menționează că recurentul a fost operat în anul 1996 pentru adenom de prostată, în prezent fără semne clinice de evolutivitate a bolii, că prezintă un cumul de boli (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică dureroasă și scleromfizem pulmuonar) care nu constituie o stare handicapantă. Se concluzionează că nu poate fi asimilat în grad de handicap grav (gr.I) cu asistent personal. Față de constatările probei cu expertiză medicală, în mod corect instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr.902 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.