ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 148/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 iunie 2003, reclamanta R.I. a chemat în judecată Comisia Superioară de

Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea

deciziei nr. 1769 din 13 mai 2003, de încadrare în grad de handicap, prin care

s-a menținut certificatul nr. 601 din 24 februarie 2003, emis de Inspectoratul

de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap București și obligarea pârâtei

la încadrarea stării sale, la deficiență funcțională gravă, cu drept de a

beneficia de asistent personal.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că prin actul atacat, greșit s-a menținut încadrarea sa în

categoria „persoană cu deficiență funcțională accentuată”, în raport cu actele

medicale prin care dovedește gravitatea stării sale, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 176 din 2 februarie 2004, a

admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 1769/2003 și a obligat pârâta

să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantei la deficiență funcțională

gravă, cu drept de a beneficia de asistent personal.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că prin probatoriul administrat

în cauză, s-a dovedit imposibilitatea reclamantei de a se deplasa, fără

tulburări importante de statică și mers, situație prevăzută de Ordinul Ministerului

Sănătății și Familiei nr. 726/2002, dat în baza O.U.G. nr. 102/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Comisia Superioară de Expertiză

Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a apreciat greșit gravitatea

deficienței intimatei-reclamante, atât în raport cu faptul că aceasta, în

vârstă de 73 ani și pensionară pentru limită de vârstă, se deplasează cu

ajutorul unui cadru, cât și cu noile criterii în baza cărora se realizează încadrarea

într-un grad de handicap, criterii aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății

și Familiei nr. 726/2002.

În plus, arată recurenta,

intimata-reclamantă nu necesită îngrijire și supraveghere din partea altei

persoane.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor Ordinului nr. 726/2002,

privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru

adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, date în baza

dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 102/1999, aprobată și modificată

prin Legea nr. 519/2002, persoanele cu handicap motor dobândit în copilărie sau

adolescență, cu tulburări de postură sau/și gestualitate de intensitate

accentuată și gravă, necesitând mijloace protetice, octetice, mijloace speciale

de deplasare, sunt asimilate în grad de handicap accentuat sau grav, în funcție

de intensitatea tulburării funcționale și de capacitatea de autoservire

(dependență).

În cauză, conform actelor medicale

depuse la dosar, intimata-reclamantă este suferindă de monopareză forte membrul

inferior strâng, sechelă după poliomielită (la 3 ani), operată la 14 ani

(panartrodeza gleznă STG), cu scurtare membru pelvin cu 6 cm, coxartroză

bilaterală secundară și de suprasolicitare pe DR., osteopenie,

spondilolistezis, gonartroză STG și polididiscopatie vertebrală lombară cu

tulburări mari de mers și statică, deplasabilă cu cadrul metalic și necesită

însoțitor permanent.

Având în vedere, pe de o parte,

actele medicale, precum și vârsta intimatei-pârâte, la care nu mai sunt

posibile ameliorări majore ale stării sale de sănătate, iar, pe de altă parte,

criteriile de încadrare într-un grad de handicap, se constată că sunt nefondate,

toate criticile formulate împotriva soluției instanței de fond.

În consecință, în baza art. 312 C.

proc. civ., se va respinge recursul declarat în cauză și se va menține sentința

atacată, ca fiind legală și temeinică, corect motivată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva

sentinței civile nr. 176 din 2 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2005.