ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

28 august 1998, reclamanta G.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Brașov, solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, stabilită în

anul 1998, prin recunoașterea și valorificarea perioadelor lucrate în grupa I

de muncă.

Ulterior, reclamanta a mai cerut

modificarea deciziei de pensionare nr. 173/1998, întrucât, neavând

posibilitatea de a-și alege baza de calcul a pensiei, a fost privată de

stabilirea unor drepturi bănești în raport cu ultimii 5 ani de activitate, când

a avut salarii mai mari.

Prin sentința nr. 86 din 2 octombrie

2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta, lucrând ca laborant la Uzina Mecanică Tohan,

a beneficiat de încadrarea activității sale în grupa a II-a de muncă, de la 18

martie 1969, până la 31 decembrie 1995, când s-a aflat în șomaj tehnic.

Referitor la pretenția reclamantei,

de a fi încadrată în grupa I de muncă, instanța a constatat că nu este

justificată, întrucât activitatea de analiză fizică a explozibililor,

pulberilor și produselor pirotehnice în laboratoare organizate în acest scop se

încadrează în grupa a II-a de muncă, conform pct. 129 alin. (5) Anexa 2,

Ordinul nr. 50/1990.

Cu privire la alegerea perioadei mai

avantajoase pentru stabilirea bazei de calcul a pensiei, potrivit expertizei

contabile efectuate în cauză, varianta de calcul aleasă de pârâtă, cu primii 5

ani consecutivi din ultimii 10 ani de activitate, este mai avantajoasă.

Raportul de expertiză a mai concluzionat că pensia a fost corect calculată,

fiind luate în considerare toate veniturile și sporurile realizate de

reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta G.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

instanța nu a avut în vedere că mențiunile din carnetul de muncă, privind

încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, sunt false, fapt ce a determinat

diminuarea vechimii totale în muncă.

Reclamanta a mai criticat sentința

și sub aspectul că nu s-a avut în vedere împrejurarea că fișa de pensie este

incompletă și semnată de o funcționară a uzinei, recurenta neputând cunoaște

mențiunile privind vechimea, salariile și sporurile realizate.

De asemenea, instanța și-a întemeiat

soluția pe un raport de expertiză necorespunzător, care nu a ținut cont de

sumele real încasate de reclamantă, ca salarii și sporuri.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, instanța a avut în mod justificat în vedere

mențiunile din carnetul de muncă, cât timp prin sentința civilă nr. 999 din 28

iunie 2000 a Judecătoriei Zărnești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 170 din

31 ianuarie 2002 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea formulată de

reclamantă împotriva SC T. SA Zărnești, având ca obiect rectificarea carnetului

de muncă.

Vechimea totală în muncă a fost

corect calculată de pârâtă, respectiv 37 ani și 4 luni, din care 24 ani, 8 luni

și 14 zile în grupa a II-a de muncă, nefiind întemeiată pretenția reclamantei

privind acordarea grupei I de muncă, nominalizarea persoanelor care se

încadrează în grupele superioare de muncă făcându-se de către conducerea

unităților, împreună cu sindicatele libere, în raport cu condițiile concrete de

desfășurare a activității.

Referitor la mențiunile din fișa de

pensie, ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare, raportul de

expertiză contabilă a concluzionat, în urma verificării datelor din statele de

plată aflate în arhiva unității privind drepturile salariale încasate de

reclamantă, că acestea corespund atât cu datele înscrise în carnetul de muncă,

cât și cu cele menționate în fișa de pensie comunicată pârâtei.

Raportul de expertiză a mai reținut

ca fiind corect calculate drepturile de pensie ale reclamantei, pe baza

veniturilor din primii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de

activitate, cuantumul pensiei potrivit altei variante, pe baza veniturilor din

ultimii 5 ani, fiind mai mic.

Instanța a avut în mod corect în

vedere raportul de expertiză contabilă, coroborat cu toate celelalte înscrisuri

aflate la dosar, în condițiile în care reclamanta, deși nu a fost de acord cu

susținerile expertizei, nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de

specialitate.

În consecință, criticile aduse

sentinței de către reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.E.,

împotriva sentinței civile nr. 86/F din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.