ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

septembrie 2002, la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, S.N.

T. SA Mediaș a declarat recurs împotriva deciziei nr. 225 din 17 mai 2002,

pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României.

În motivarea recursului s-a susținut

că cele 13 conducte identificate în anexa nr. 2 la procesul-verbal de control

nu se află în proprietatea publică a statului, nefiind evidențiate în H.G. nr.

491/1998, Anexa 4.1 și H.G. nr. 334/2000, Anexa 6, de reorganizare a fostei

Regii Autonome Romgaz și prin care au fost identificate bunurile ce urmau a fi

trecute în proprietatea statului.

A mai susținut recurenta că cele 13

conducte de gaze naturale identificate în anexa 2 din procesul-verbal de

control reprezintă investiții realizate de T. SA, de bunurile aparținând

Sistemului Național de Transport și pentru aceste bunuri T. SA a calculat

actualizări conform Legii nr. 15/1994 art. 11 alin. (3), republicată. Mai mult

aceste conducte, consideră recurenta, sunt investiții ulterioare bunurilor date

în administrarea R. SA.

S-a făcut precizarea că odată cu

aprobarea Acordului de concesiune prin H.G. nr. 668/2000 (M. Of., nr.

486/08.07.2002) au fost clasificate aspectele referitoare la proprietarul

conductelor (statul prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale) și regimul

juridic al acesteia și deci, implicit celor 13 conducte de transport gaze

naturale, realizate din fondurile proprii ale societăților naționale și nu din

cele ale fostei Regii Autonome Romgaz, în perioada septembrie 1999 – decembrie

2000, care reprezintă investiții și cele potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 219/1998, intrări în categoria bunurilor de retur. Pentru aceste

bunuri de retur, recurenta susține că a fost în drept să calculeze și să

înregistreze cheltuieli de exploatare amortizare.

Ca atare, recurenta a cerut prin

recursul de față, modificarea deciziei nr. 225 din 17 mai 2002, în sensul

respingerii actului de sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera

Județeană de Conturi Sibiu, nr. 9119/21 D din 15 iunie 2001.

Din actele cauzei Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Prin decizia nr. 225 din 17 mai

2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de S.N.T.G.N T. SA, împotriva sentinței nr. 68 din 14

decembrie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Mediaș în dosarul nr.

49/2001.

Recurenta a fost obligată la 50.000

lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că prin sentința nr. 68

din 14 decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Sibiu, a admis actul de sesizare

al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Sibiu, nr. 9119/21 D

din 15 iunie 2001 și a obligat S.N.T.G.N. T. SA la plata către bugetul de stat

a sumei de 2.500.146.635 lei – impozit pe profit, a sumei de 480.462.858 lei –

majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, precum și la plata în

continuare a majorărilor de întârziere asupra impozitului pe profit, până la

achitarea integrală a sumei.

Instanța de fond a constat că

potrivit art. 135 alin. (4) din Constituția României „Bogățiile de orice natură

ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențialul

energetic valorificabil și acelea care pot fi folosite în scop public, plajele,

marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice a platoului

continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al

proprietății publice, iar potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al

statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 135( alin. 4) din

Constituție, din cele prevăzute la pct. 1 din anexă, precum și din alte bunuri

de uz sau interes național, declarat ca atare, prin lege”.

S-a mai reținut că punctul I 17 din

lista anexă la Legea nr. 213/1998 indică expres că în domeniul public al

statului sunt cuprinse și conductele de transport ale țițeiului, al produselor

petroliere și al gazelor naturale.

Ca atare, instanța de fond a

concluzionat că în domeniul public al statului intră și conductele de transport

de gaze naturale.

Cât privește aplicarea dispozițiilor

speciale cuprinse în Legea nr. 213/1998, referitoare la trecerea bunurilor în

domeniul public, administrarea, concesionarea și închirierea acestora, precum

și inventarierea lor, au incidență diferită după momentul în care aceste

conducte au fost date în folosință.

Astfel, pentru conductele date în

folosință anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

respectiv 24 ianuarie 1999, numai ulterior îndeplinirii procedurii de

inventariere și trecere în domeniul public al statului, bunurile devin

proprietate publică. Parțial, pentru o parte din bunurile societății, această

procedură a fost îndeplinită și finalizată prin H.G. nr. 334/2000.

În ceea ce privește cele 13 conducte

(în litigiu), Colegiul jurisdicțional Sibiu a reținut că, în mod eronat, a fost

calculată amortizarea, acestea având un regim diferit, ele fiind date în

folosință în perioada 1 septembrie 1999 – decembrie 2000, perioadă în care

dispozițiile Legii nr. 213/1998 erau în vigoare.

În fața secției jurisdicționale,

recurentul a susținut aceleași motive de recurs prezentate și în fața Curții

Supreme de Justiție și care nu au fost primite.

Astfel, secția jurisdicțională a

reținut că: la art. 2 din Acordul de concesiune încheiat între Agenția

Națională pentru Resurse Minerale și S.N.T.G.N. T. SA Mediaș prevede la pct.

2.2 că sistemul național de transport este în proprietatea publică a statului,

face parte din domeniul public de interes național, este de importanță

strategică și este prezentat grafic în anexa 1.

S-a mai reținut de instanța de

recurs jurisdicțional că la pct. 23.5 și 23.6, se arată că în anexa 5 sunt

prevăzute bunuri de preluare ale titularului și în anexa 6, categoriile de

bunuri ce constituie bunuri proprii.

În art. 5 din Legea nr. 15/1994 se

prevede că sunt considerate active corporale, dar nu sunt supuse amortizării

mijloacele fixe aflate în proprietatea publică.

Secția jurisdicțională, analizând

textul de lege și cuprinsul contractului de concesiune, a concluzionat că sistemul

național de transport este în proprietatea publică și în aceste condiții,

potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1994, bunurile care fac parte din proprietatea

publică nu sunt supuse amortizării.

Ca atare, s-a concluzionat că cele

13 conducte fac parte din domeniul public al statului (în raport de materialul

probatoriu aflat la dosar și de conținutul contractului de concesiune) și nu li

se aplică amortizarea prevăzută de Legea nr. 15/1994, astfel că recursul a fost

respins.

Curtea Supremă de Justiție constată

că prin procesul-verbal de constatare din 31 mai 2003, Direcția de Control

Financiar a județului Sibiu – Curtea de Conturi a României a reținut că în mod

greșit recurenta de față a calculat amortizare și pentru mijloacele fixe care

potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, cu privire

la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și pct. 1 subpct. 17 din

Anexa 1 la aceasta, sunt bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului.

Organul de control a constatat că

lunar din totalul amortizării calculate, se deduce amortizarea aferentă

conductelor de transport gaze naturale, cu excepția amortizării calculate

pentru un număr de 13 conducte puse în funcțiune în perioada 1999 – decembrie

2000 (care alcătuiesc domeniul public al statului).

Valoarea amortizării rezultată după

deducerea celei aferente bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului,

a fost înregistrată pe cheltuielile sucursalei Mediaș.

Procedându-se în acest mod, au fost

încălcate prevederile cap. I lit. a) pct. 8 din Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 15/1994, republicată, privind amortizarea capitalului

imobilizat în active corporale și necorporale aprobate prin H.G. nr. 909/1997

și care arată că:

„Sunt considerate active corporale,

dar nu se supun amortizării mijloacelor fixe aparținând proprietății publice

incluse în această categorie în baza prevederilor legale”.

Prin această neregulă

financiar-contabilă s-au majorat nelegal cheltuielile de exploatare privind

amortizările și s-a diminuat profitul impozabil.

Cât privește cele 2 hotărâri de

guvern invocate de recurentă (de altfel, încă din fața Colegiului

jurisdicțional Sibiu) s-a răspuns, încă prin hotărârea nr. 68 din 14 decembrie

2001 a Colegiului jurisdicțional Sibiu, că nu au caracter normativ, au fost

hotărâri individuale de organizare a Regiei Romgaz, nefiind puse față de

dispozițiile constituționale (art. 135) și nici față de Legea referitoare la

regimul juridic al proprietății publice.

Cum în fața Curții Supreme de

Justiție nu s-au făcut alte apărări față de cele prezentate în fața celor 2

instituții jurisdicționale și nici nu s-au depus probe de natură a infirma

actul de sesizare al Procurorului financiar, recursul declarat urmează a fi

respins fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

S.N.T.G.N. T. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 225 din 17 mai 2002 a Curții de

Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.