ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 septembrie 2002, la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, S.N. T. SA Mediaș a declarat recurs împotriva deciziei nr. 225 din 17 mai 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României. În motivarea recursului s-a susținut că cele 13 conducte identificate în anexa nr. 2 la procesul-verbal de control nu se află în proprietatea publică a statului, nefiind evidențiate în H.G. nr. 491/1998, Anexa 4.1 și H.G. nr. 334/2000, Anexa 6, de reorganizare a fostei Regii Autonome Romgaz și prin care au fost identificate bunurile ce urmau a fi trecute în proprietatea statului.

A mai susținut recurenta că cele 13 conducte de gaze naturale identificate în anexa 2 din procesul-verbal de control reprezintă investiții realizate de T. SA, de bunurile aparținând Sistemului Național de Transport și pentru aceste bunuri T. SA a calculat actualizări conform Legii nr. 15/1994 art. 11 alin. (3), republicată. Mai mult aceste conducte, consideră recurenta, sunt investiții ulterioare bunurilor date în administrarea R. SA. S-a făcut precizarea că odată cu aprobarea Acordului de concesiune prin H.G.

nr. 668/2000 (M. Of., nr. 486/08.07.2002) au fost clasificate aspectele referitoare la proprietarul conductelor (statul prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale) și regimul juridic al acesteia și deci, implicit celor 13 conducte de transport gaze naturale, realizate din fondurile proprii ale societăților naționale și nu din cele ale fostei Regii Autonome Romgaz, în perioada septembrie 1999 – decembrie 2000, care reprezintă investiții și cele potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 219/1998, intrări în categoria bunurilor de retur. Pentru aceste bunuri de retur, recurenta susține că a fost în drept să calculeze și să înregistreze cheltuieli de exploatare amortizare.

Ca atare, recurenta a cerut prin recursul de față, modificarea deciziei nr. 225 din 17 mai 2002, în sensul respingerii actului de sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera Județeană de Conturi Sibiu, nr. 9119/21 D din 15 iunie 2001. Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține următoarele: Prin decizia nr. 225 din 17 mai 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N.T.G.N T. SA, împotriva sentinței nr. 68 din 14 decembrie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Mediaș în dosarul nr. 49/2001. Recurenta a fost obligată la 50.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că prin sentința nr. 68 din 14 decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Sibiu, a admis actul de sesizare al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Sibiu, nr. 9119/21 D din 15 iunie 2001 și a obligat S.N.T.G.N.

T. SA la plata către bugetul de stat a sumei de 2.500.146.635 lei – impozit pe profit, a sumei de 480.462.858 lei – majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, precum și la plata în continuare a majorărilor de întârziere asupra impozitului pe profit, până la achitarea integrală a sumei.

Instanța de fond a constat că potrivit art. 135 alin. (4) din Constituția României „Bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențialul energetic valorificabil și acelea care pot fi folosite în scop public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice a platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice, iar potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 135( alin. 4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. 1 din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau interes național, declarat ca atare, prin lege”.

S-a mai reținut că punctul I 17 din lista anexă la Legea nr. 213/1998 indică expres că în domeniul public al statului sunt cuprinse și conductele de transport ale țițeiului, al produselor petroliere și al gazelor naturale. Ca atare, instanța de fond a concluzionat că în domeniul public al statului intră și conductele de transport de gaze naturale. Cât privește aplicarea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 213/1998, referitoare la trecerea bunurilor în domeniul public, administrarea, concesionarea și închirierea acestora, precum și inventarierea lor, au incidență diferită după momentul în care aceste conducte au fost date în folosință. Astfel, pentru conductele date în folosință anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, respectiv 24 ianuarie 1999, numai ulterior îndeplinirii procedurii de inventariere și trecere în domeniul public al statului, bunurile devin proprietate publică.

Parțial, pentru o parte din bunurile societății, această procedură a fost îndeplinită și finalizată prin H.G. nr. 334/2000. În ceea ce privește cele 13 conducte (în litigiu), Colegiul jurisdicțional Sibiu a reținut că, în mod eronat, a fost calculată amortizarea, acestea având un regim diferit, ele fiind date în folosință în perioada 1 septembrie 1999 – decembrie 2000, perioadă în care dispozițiile Legii nr. 213/1998 erau în vigoare. În fața secției jurisdicționale, recurentul a susținut aceleași motive de recurs prezentate și în fața Curții Supreme de Justiție și care nu au fost primite. Astfel, secția jurisdicțională a reținut că: la art. 2 din Acordul de concesiune încheiat între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și S.N.T.G.N.

T. SA Mediaș prevede la pct. 2.2 că sistemul național de transport este în proprietatea publică a statului, face parte din domeniul public de interes național, este de importanță strategică și este prezentat grafic în anexa 1. S-a mai reținut de instanța de recurs jurisdicțional că la pct. 23.5 și 23.6, se arată că în anexa 5 sunt prevăzute bunuri de preluare ale titularului și în anexa 6, categoriile de bunuri ce constituie bunuri proprii. În art. 5 din Legea nr. 15/1994 se prevede că sunt considerate active corporale, dar nu sunt supuse amortizării mijloacele fixe aflate în proprietatea publică. Secția jurisdicțională, analizând textul de lege și cuprinsul contractului de concesiune, a concluzionat că sistemul național de transport este în proprietatea publică și în aceste condiții, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1994, bunurile care fac parte din proprietatea publică nu sunt supuse amortizării.

Ca atare, s-a concluzionat că cele 13 conducte fac parte din domeniul public al statului (în raport de materialul probatoriu aflat la dosar și de conținutul contractului de concesiune) și nu li se aplică amortizarea prevăzută de Legea nr. 15/1994, astfel că recursul a fost respins. Curtea Supremă de Justiție constată că prin procesul-verbal de constatare din 31 mai 2003, Direcția de Control Financiar a județului Sibiu – Curtea de Conturi a României a reținut că în mod greșit recurenta de față a calculat amortizare și pentru mijloacele fixe care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, cu privire la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și pct. 1 subpct.

17 din Anexa 1 la aceasta, sunt bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului. Organul de control a constatat că lunar din totalul amortizării calculate, se deduce amortizarea aferentă conductelor de transport gaze naturale, cu excepția amortizării calculate pentru un număr de 13 conducte puse în funcțiune în perioada 1999 – decembrie 2000 (care alcătuiesc domeniul public al statului). Valoarea amortizării rezultată după deducerea celei aferente bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, a fost înregistrată pe cheltuielile sucursalei Mediaș. Procedându-se în acest mod, au fost încălcate prevederile cap. I lit. a) pct. 8 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, republicată, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale aprobate prin H.G.

nr. 909/1997 și care arată că: „Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării mijloacelor fixe aparținând proprietății publice incluse în această categorie în baza prevederilor legale”. Prin această neregulă financiar-contabilă s-au majorat nelegal cheltuielile de exploatare privind amortizările și s-a diminuat profitul impozabil. Cât privește cele 2 hotărâri de guvern invocate de recurentă (de altfel, încă din fața Colegiului jurisdicțional Sibiu) s-a răspuns, încă prin hotărârea nr. 68 din 14 decembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Sibiu, că nu au caracter normativ, au fost hotărâri individuale de organizare a Regiei Romgaz, nefiind puse față de dispozițiile constituționale (art. 135) și nici față de Legea referitoare la regimul juridic al proprietății publice.

Cum în fața Curții Supreme de Justiție nu s-au făcut alte apărări față de cele prezentate în fața celor 2 instituții jurisdicționale și nici nu s-au depus probe de natură a infirma actul de sesizare al Procurorului financiar, recursul declarat urmează a fi respins fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N. T. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 225 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.