ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4780/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 17 martie 2000, M.I. a chemat în judecată

Direcția Generală a Penitenciarelor – Penitenciarul Pelendava Craiova

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată a-i

elibera o adeverință în care să se menționeze că, pentru perioada 11 mai 1979

–  1 februarie 1994 îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 și

respectiv ordinul nr. 125/1990 pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în

perioada menționată a lucrat ca ciontolitor-tranșator la unitatea pârâtă, locul

său de muncă fiind cuprins în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, ale cărei

condiții le îndeplinește pentru a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de

muncă.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria

Craiova a pronunțat sentința civilă nr.21601 din 24 octombrie 2000 prin care a

respins acțiunea reținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile imperative

ale art. 7 din Ordinul 50/1990 pentru a fi încadrată în grupa a II-a de muncă

și anume ca activitatea desfășurată în acest sector să acopere cel puțin 70 %

din programul de lucru.

Soluția instanței de fond a fost menținută de

Tribunalul Dolj, care, prin decizia nr. 1000 din 26 februarie 2001 a respins

recursul reclamantei.

După pronunțarea deciziei intimata-pârâtă a

eliberat reclamantei adeverința nr. 8092 din 20 aprilie 2001 în care a

menționat sarcinile prevăzute în fișa postului pentru măcelar.

Pe baza acestui înscris reclamanta a cerut

revizuirea sentinței motivând că, dacă adeverința ar fi fost depusă la instanța

de fond, ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții.

Prin sentința civilă nr. 20583 din 25 septembrie

2001, Judecătoria Craiova a respins cererea de revizuire reținând că adeverința

nr. 8092 din  20 aprilie 2001 nu constituie un înscris nou în sensul art. 322

pct. 5 C. proc. civ. și nici nu conține elemente care să nu fi fost avute în

vedere la soluționarea în fond a cauzei.

Recursul declarat împotriva sentinței a fost

admis de Curtea de Apel Craiova care prin decizia nr. 1422 din 17 iulie 2002 a

admis cererea revizuientei M.I., a dispus revizuirea sentinței civile nr. 21601

din 24 octombrie 2000 a Judecătoriei Craiova și în consecință, a admis

acțiunea, a obligat intimata să acorde petentei grupa a II-a de muncă în perioada

11 mai 1979 – 1 februarie 1994, dispunând înregistrarea în carnetul de muncă.

În temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992

și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr.

1422 din 17 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, decizia fiind și vădit netemeinică.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere.

Prin urmare, pentru ca înscrisurile noi să poată

fi invocate ca temei de revizuire, se cere îndeplinirea următoarelor condiții:

- să fie vorba de un înscris doveditor al unei

împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei;

- înscrisul să fie descoperit, în sensul ca el

să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să

fi apărut numai după darea acestei hotărâri;

- înscrisul trebuie să fi fost reținut de partea

potrivnică, fiind deci inadmisibilă revizuirea, dacă înscrisul a fost în

păstrarea părții care o cere;

- înscrisul să nu se fi putut înfățișa dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, deci, o împrejurare de forță majoră

să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecății.

Înscrisul nou invocat de revizuientă, adeverința

nr. 8092 din 20 aprilie 2001 eliberată de intimată, nu îndeplinește nici una

din condițiile cerute de textul citat.

Acest înscris, eliberat după darea hotărârii a

cărei revizuire s-a cerut, atestă că revizuienta a fost angajată în perioada 5

noiembrie 1979 – 14 aprilie 1993, ca măcelar enumerându-se sarcinile din fișa

postului, aspecte relevate și de alte înscrisuri anterioare care au fost

analizate la judecata în fond a pricinii, și, nu este de natură a justifica

admiterea cererii de revizuire pentru a se reține o altă situație de fapt decât

cea stabilită inițial.

Și pe fond soluția pronunțată de curtea de apel

este greșită, întrucât locul unde și-a desfășurat activitatea reclamanta, nu

făcea parte din sectoarele de activitate, stabilite de comisiile de

specialitate ca fiind în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor ordinelor

Ministerului Muncii nr. 50/1990 și respectiv,  nr.125/1990.

Pentru cele ce preced, recursul în anulare se va

admite, decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova se va casa și în

consecință, se va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.

20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1422 din 17 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care o casează.

Respinge recursul reclamantei M.I. împotriva

sentinței civile nr. 20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 noiembrie 2003.