ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4780/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 martie 2000, M.I. a chemat în judecată Direcția Generală a Penitenciarelor – Penitenciarul Pelendava Craiova solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată a-i elibera o adeverință în care să se menționeze că, pentru perioada 11 mai 1979 – 1 februarie 1994 îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 și respectiv ordinul nr. 125/1990 pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada menționată a lucrat ca ciontolitor-tranșator la unitatea pârâtă, locul său de muncă fiind cuprins în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, ale cărei condiții le îndeplinește pentru a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr.21601 din 24 octombrie 2000 prin care a respins acțiunea reținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile imperative ale art. 7 din Ordinul 50/1990 pentru a fi încadrată în grupa a II-a de muncă și anume ca activitatea desfășurată în acest sector să acopere cel puțin 70 % din programul de lucru. Soluția instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Dolj, care, prin decizia nr. 1000 din 26 februarie 2001 a respins recursul reclamantei. După pronunțarea deciziei intimata-pârâtă a eliberat reclamantei adeverința nr. 8092 din 20 aprilie 2001 în care a menționat sarcinile prevăzute în fișa postului pentru măcelar.

Pe baza acestui înscris reclamanta a cerut revizuirea sentinței motivând că, dacă adeverința ar fi fost depusă la instanța de fond, ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții. Prin sentința civilă nr. 20583 din 25 septembrie 2001, Judecătoria Craiova a respins cererea de revizuire reținând că adeverința nr. 8092 din 20 aprilie 2001 nu constituie un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nici nu conține elemente care să nu fi fost avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei. Recursul declarat împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Craiova care prin decizia nr. 1422 din 17 iulie 2002 a admis cererea revizuientei M.I., a dispus revizuirea sentinței civile nr. 21601 din 24 octombrie 2000 a Judecătoriei Craiova și în consecință, a admis acțiunea, a obligat intimata să acorde petentei grupa a II-a de muncă în perioada 11 mai 1979 – 1 februarie 1994, dispunând înregistrarea în carnetul de muncă.

În temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 17 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, decizia fiind și vădit netemeinică. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire, se cere îndeplinirea următoarelor condiții: - să fie vorba de un înscris doveditor al unei împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei; - înscrisul să fie descoperit, în sensul ca el să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut numai după darea acestei hotărâri; - înscrisul trebuie să fi fost reținut de partea potrivnică, fiind deci inadmisibilă revizuirea, dacă înscrisul a fost în păstrarea părții care o cere; - înscrisul să nu se fi putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, deci, o împrejurare de forță majoră să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecății.

Înscrisul nou invocat de revizuientă, adeverința nr. 8092 din 20 aprilie 2001 eliberată de intimată, nu îndeplinește nici una din condițiile cerute de textul citat. Acest înscris, eliberat după darea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, atestă că revizuienta a fost angajată în perioada 5 noiembrie 1979 – 14 aprilie 1993, ca măcelar enumerându-se sarcinile din fișa postului, aspecte relevate și de alte înscrisuri anterioare care au fost analizate la judecata în fond a pricinii, și, nu este de natură a justifica admiterea cererii de revizuire pentru a se reține o altă situație de fapt decât cea stabilită inițial. Și pe fond soluția pronunțată de curtea de apel este greșită, întrucât locul unde și-a desfășurat activitatea reclamanta, nu făcea parte din sectoarele de activitate, stabilite de comisiile de specialitate ca fiind în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor ordinelor Ministerului Muncii nr. 50/1990 și respectiv, nr.125/1990.

Pentru cele ce preced, recursul în anulare se va admite, decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova se va casa și în consecință, se va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1422 din 17 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează. Respinge recursul reclamantei M.I. împotriva sentinței civile nr. 20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.