ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4196/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.I.

a chemat în judecată U.M. nr. 01940 Mediaș și Ministerul Apărării Naționale

solicitând obligarea pârâților la plata sumei reprezentând diferența dintre

ajutorul brut datorat conf. art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 constând în

c/val. a 20 solde lunare brute și ajutorul net plătit, sumă ce urma a fi

actualizată potrivit indicelui de inflație începând cu luna iunie 2000 până la

data plății efective.

De

asemenea, reclamantul a cerut și obligarea pârâților la plata sumei reprezentând

diferența dintre ajutorul datorat conf. art. 31 alin. (2) din Legea nr.

138/1999 egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas

până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare, stabilite în raport cu

solda avută în luna mai 2000 și ajutorul net plătit, sumă ce urma a fi

actualizată potrivit indicelui de inflație începând cu luna iunie 2000 și până

la data plății efective.

În

motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin decizia nr.088786/16.06.2000

emisă de M.Ap.N. la 31 mai 2001 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie

având o vechime efectivă  în serviciul militar de 33 ani 8 luni și 6 zile și că

deși i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite conf. art. 31 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 138/1999 plățile i s-au făcut în raport de cuantumul net iar

nu de cel brut cum prevede textul legal menționat, și eșalonat iar nu integral

la data trecerii în rezervă, așa cum o impunea Legea nr. 138/1999.

M.Ap.N.

pentru U.M. nr. 01940 Mediaș a formulat întâmpinare și cerere de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice motivat de faptul că odată cu

stabilirea cuantumului ajutorului la care avea dreptul reclamantul unitatea

plătitoare a calculat, reținut și virat la bugetul statului suma de 90.306.843

lei cu titlu de impozit pe venit. Întrucât reclamantul a pretins prin acțiune

că greșit i s-a reținut suma reprezentând impozitul pentru ajutoarele acordate

iar respectiva sumă a fost vărsată la bugetul statului, în cazul admiterii

acțiunii plata urma a o face de Ministerul Finanțelor Publice care a încasat-o.

Tribunalul

Sibiu, prin sentința civilă nr. 647/25 octombrie 2001a respins acțiunea ca și

cererea de chemare în garanție cu motivarea că la data pensionării

reclamantului erau în vigoare disp. art 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000 și concomitent au fost

abrogate prevederile prin art. 86 din ordonanță prevederile privind

neimpozitarea drepturilor prev. de art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 468/4 martie 2002 a admis

recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 647/25 octombrie 2001

a Tribunalului Sibiu pe care a modificat-o în sensul admiterii acțiunii

reclamantului și a cererii de chemare în garanție formulate de M.Ap.N. și a

obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 84.997.681 lei cu titlu de

pretenții.

A

fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să plătească

pârâților suma de 84.997.681 lei.

Instanța

a reținut că în ceea ce privește art. 1 din Legea nr. 138/1999 în temeiul

căruia reclamantul și-a formulat pretențiile nu există nici o dispoziție

expresă de abrogare în cuprinsul O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și

prin urmare reclamantul era îndrituit la sumele pretinse numai în ce privește

greșita impozitare a ajutoarelor ce i-au fost acordate conf. art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 138/1999.

Ulterior,

prin decizia nr. 940/13 mai 2002 aceeași instanță a admis cererea pentru

completarea deciziei nr. 468/4 martie 2002 formulată de reclamantul-apelant

B.I. în sensul că alin. (3) și (4) din minută și dispozitiv vor avea următorul

cuprins.

Obligă

pe pârâți să plătească reclamantului suma de 84.997.681 lei cu titlu de

pretenții, actualizată în continuare până la data plății.

Obligă

pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să plătească pârâților

suma de 84.997.681 lei, actualizată până la data efectivă a plății.

În

contra acestor din urmă hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.,

a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pe considerentul că hotărârile

judecătorești atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

respectiv a disp. art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei

pe fond.

Recursul

în anulare este fondat.

Conform

art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din

salariu, cu care sunt asimilare în baza art. 3 lit. b) din ordonanță și

drepturile de soldă lunară, îndemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi

ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Art.

6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 prevede scutirea de impozit pentru sumele

reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete

acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de

restructurare și reducere, precum și pentru ajutoarele stabilite în raport de

solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de

pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiții de pensie.

Or,

în speță ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost

stabilite în raport de solda lunară brută iar nu de cea netă și prin urmare nu

se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

De

asemenea, deși art. 5 din O.G. nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit

și respectiv H.G. nr. 1066/29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare, precizează și care anume venituri fac parte din această

categorie excluzându-le pe cele de natură salarială.

Cum

Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență

că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în

retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din

statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile

O.G. nr. 73/1999.

Că

este așa o confirmă și normele metodologice pentru aplicarea menționatei

ordonanțe aprobate prin H.G. nr. 1066/29 decembrie 1999 care referindu-se la

art. 5 din ordonanță enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, fără

a face însă nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate

cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Dimpotrivă,

din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează

exclusiv formele de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se

acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul

social acordat potrivit legii; ajutorul de înmormântare ș.a.

Astfel

fiind, rezultă că ajutoarele în discuție fiind de natură salarială și având ca

bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.

De

altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice

dispoziții contrare menționatei ordonanțe ceea ce confirmă odată în plus

intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față

de cele ce preced, urmează a admite recursul în anulare, și a modifica

hotărârile atacate în sensul respingerii recursului declarat de reclamantul

B.I. împotriva sentinței judecătoriei ce va fi menținută.

De

asemenea conform art. 404

1

C. proc. civ., se va dispune întoarcerea

executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 468 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, completată prin decizia civilă nr. 940 din 13 mai 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Modifică decizia atacată în sensul respingerii

recursului declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 467 din 25 octombrie

2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o menține.

Conform art. 404

1

C. proc. civ.,

dispune întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, în

sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul

hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.