ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la 14 iunie 2000 la Judecătoria Timișoara, B.D.M. a cerut ca

în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timișoara să se dispună

înființarea unei servituți de trecere de la proprietatea sa la drumul public,

pe terenul proprietatea pârâtului pe o lungime de 21 m. și o lățime de 2,5 m.

Reclamanta

a susținut că terenul proprietatea sa din Timișoara  în suprafață de 253 m.p.

grădină și 55 mp. construcție este amplasat pe un loc înfundat între imobilele

construite pe străzile Putna și Olt, așa  încât nu-și poate exercita

prerogativele.

Prin

sentința civilă nr. 15129 din 31 octombrie 2000 Judecătoria Timișoara a admis

acțiunea și a dispus înființarea servituții de trecere pe terenul  proprietatea

pârâtei, în conformitate cu expertiza tehnică efectuată de ing. R.M.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a constaatat din probele administrate  în

cauză că proprietatea reclamantei se află pe un loc înfundat fără ieșire la

drumul public, iar calea cea mai scurtă de acces se poate realiza numai pe

terenul pârâtului, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 616 – 619 din C.

civ. pentru înființarea servituții.

Hotărârea

a fost confirmată prin decizia civilă nr. 399 A din 22 februarie 2001 a

Tribunalului Timișoara.

Curtea

de Apel Timișoara care prin decizia nr. 1877 din 25 iunie 2001 a admis apelul

Consiliului Local al Municipiului Timișoara și a rejudecat cauza a infirmat

cele două hotărâri și a respins acțiunea ca nefondată.

S-a

reținut că acțiunea nu ar putea fi admisă pentru că înfundarea locului ar fi

fost determinată de fapta reclamantei, în cauză nu s-au stabilit despăgubirile

necesare cuvenite proprietarului fondului aservit, iar prin expertiza tehnică

dispusă nu au fost elaborate și alte variante de  asigurare a dreptului de

trecere, în vederea alegerii celei mai scurte.

Împotriva

hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs în anulare Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care invocând

dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a susținut că deși instanțele au

pronunțat hotărâri contradictorii întemeindu-se pe același material  probator

„ele  nu  și-au  exercitat  rolul  activ  și  nu  au   lămurit aspectele de

fapt esențiale cauzei, reținând totodată fără temei legal culpa reclamantei în

privința înfundării proprietății sale.

Recursul

în anulare este întemeiat.

Potrivit

dispozițiilor art. 616 din C. civ. proprietarul locului înfundat care nu are

nici o ieșire la calea publică poate cere să i se permită trecerea pe

proprietatea vecinului în scopul exploatării fondului sau cu  obligația de a-l

dezdăuna proprietarul cu pagubele care s-ar produce.

Totodată

în conformitate cu dispozițiile art. 617 C. civ., trecerea trebuie să fie

regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis.

Dacă

apartenența terenului ce urmează a fi aservit pentru crearea servituții la

fondul privat al statului nu are nici o relevanță, alegerea celei mai potrivite

căi de acces dintre cele posibile cât și obligația despăgubirii proprietarului

terenului afectat de servitute, sunt obligatorii.

Ori, în

cauză, cum a învederat pe deplin temei Procurorul general prin recursul în

anulare, cele două cerințe de fond pentru admiterea acțiunii nu au fost

verificate pe bază de probe, de nici una dintre instanțele care s-au pronunțat

în soluționarea litigiului.

Așa

fiind soluționarea în fond a cauzei este vădit greșită, motiv pentru care se

impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și reluarea

judecății în fond la prima instanță pentru admiterea probelor ce se impun.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează

decizia nr. 1877 din 25.06.2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă,

decizia nr. 399 A din 22.02.2001 a Tribunalului Timiș, secția civilă și

sentința civilă nr. 15129 din 31.10.2000 a Judecătoriei Timișoara.

Trimite

cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  9 aprilie  2003.