ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 14 iunie 2000 la Judecătoria Timișoara, B.D.M. a cerut ca în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timișoara să se dispună înființarea unei servituți de trecere de la proprietatea sa la drumul public, pe terenul proprietatea pârâtului pe o lungime de 21 m. și o lățime de 2,5 m. Reclamanta a susținut că terenul proprietatea sa din Timișoara în suprafață de 253 m.p. grădină și 55 mp. construcție este amplasat pe un loc înfundat între imobilele construite pe străzile Putna și Olt, așa încât nu-și poate exercita prerogativele. Prin sentința civilă nr. 15129 din 31 octombrie 2000 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea și a dispus înființarea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, în conformitate cu expertiza tehnică efectuată de ing.

R.M. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constaatat din probele administrate în cauză că proprietatea reclamantei se află pe un loc înfundat fără ieșire la drumul public, iar calea cea mai scurtă de acces se poate realiza numai pe terenul pârâtului, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 616 – 619 din C. civ. pentru înființarea servituții. Hotărârea a fost confirmată prin decizia civilă nr. 399 A din 22 februarie 2001 a Tribunalului Timișoara. Curtea de Apel Timișoara care prin decizia nr. 1877 din 25 iunie 2001 a admis apelul Consiliului Local al Municipiului Timișoara și a rejudecat cauza a infirmat cele două hotărâri și a respins acțiunea ca nefondată.

S-a reținut că acțiunea nu ar putea fi admisă pentru că înfundarea locului ar fi fost determinată de fapta reclamantei, în cauză nu s-au stabilit despăgubirile necesare cuvenite proprietarului fondului aservit, iar prin expertiza tehnică dispusă nu au fost elaborate și alte variante de asigurare a dreptului de trecere, în vederea alegerii celei mai scurte. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a susținut că deși instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii întemeindu-se pe același material probator „ele nu și-au exercitat rolul activ și nu au lămurit aspectele de fapt esențiale cauzei, reținând totodată fără temei legal culpa reclamantei în privința înfundării proprietății sale.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 616 din C. civ. proprietarul locului înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică poate cere să i se permită trecerea pe proprietatea vecinului în scopul exploatării fondului sau cu obligația de a-l dezdăuna proprietarul cu pagubele care s-ar produce. Totodată în conformitate cu dispozițiile art. 617 C. civ., trecerea trebuie să fie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis. Dacă apartenența terenului ce urmează a fi aservit pentru crearea servituții la fondul privat al statului nu are nici o relevanță, alegerea celei mai potrivite căi de acces dintre cele posibile cât și obligația despăgubirii proprietarului terenului afectat de servitute, sunt obligatorii.

Ori, în cauză, cum a învederat pe deplin temei Procurorul general prin recursul în anulare, cele două cerințe de fond pentru admiterea acțiunii nu au fost verificate pe bază de probe, de nici una dintre instanțele care s-au pronunțat în soluționarea litigiului. Așa fiind soluționarea în fond a cauzei este vădit greșită, motiv pentru care se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și reluarea judecății în fond la prima instanță pentru admiterea probelor ce se impun.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1877 din 25.06.2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, decizia nr. 399 A din 22.02.2001 a Tribunalului Timiș, secția civilă și sentința civilă nr. 15129 din 31.10.2000 a Judecătoriei Timișoara. Trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.