ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2529/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

noiembrie 2002 la Judecătoria Bacău, reclamantul D.V. a chemat în judecată pe

pârâții R.D. și R.L., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia și

cu Primăria Municipiului Bacău să dispună instituirea unei servituți de trecere

pe terenul pârâților, întrucât terenul proprietatea sa, în suprafață de 191,32

mp, redobândit prin hotărâre judecătorească în anul 2001, este înfundat.

După administrarea probei cu

înscrisuri, martori și expertiză, Judecătoria Bacău a pronunțat sentința civilă

nr. 5514 din 5 septembrie 2003, prin care a respins acțiunea.

A reținut instanța că nu sunt

întrunite în cauză dispozițiile art. 616 C. civ. pentru instituirea unei

servituți de trecere, întrucât terenul reclamantului nu este înfundat, acesta

putând avea acces la calea publică prin str. B. sau str. T.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 4 din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Instanța a procedat la propria

analiză a probelor, inclusiv a suplimentului la raportul de expertiză și a

ajuns la aceeași concluzie, a netemeiniciei acțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal reclamantul a declarat recurs, neindicând însă, contrar cerințelor art.

302

1

C. proc. civ., care sunt motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază.

Se susține în esență că inițial

terenul său era fond dominant în raport cu cel cumpărat de pârâți, iar

servitutea a fost respectată până la exproprierea intervenită în anul 1982,

pârâții obținând în condiții îndoielnice recunoașterea dreptului de proprietate

prin uzucapiune asupra porțiunii de teren care înainte era destinată servituții

de trecere. Solicită efectuarea unei cercetări locale pentru edificarea

instanței asupra adevăratei stări de fapt în cauză.

Prin întâmpinare, intimații-pârâții

au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Recursul nu este fondat și va fi

respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele motive.

Conform art. 616 C. civ.,

proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea

publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea

fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea

ocaziona. Iar art. 617 din același cod prevede că trecerea trebuie regulat

făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă

din drum.

Atât instanța de fond, cât și cea

devolutivă de apel au analizat amănunțit toate probele administrate în cauză

pentru lămurirea situației de fapt relevantă în cauză. S-a stabilit astfel că

reclamantul, care fusese expropriat în anul 1982 și și-a redobândit ulterior

lotul rămas liber are posibilitatea de a ajunge la calea publică prin alte

locuri, fără a fi necesară instituirea unei servituți de trecere pe terenul

pârâților.

Cum în instanța de recurs nu se pot

produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, așa cum prevede art. 305 C. proc.

civ., cererea recurentului de a se administra proba cu cercetare locală nu

poate fi primită.

Constatând de asemenea că nici un

motiv de nelegalitate nu a fost invocat și nici nu s-a constatat din oficiu

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul D.V. împotriva deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Bacău.

Obligă

recurentul la plata sumei de 4.400.000 lei cheltuieli de judecată către

intimatul pârât R.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.