ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6996/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: N.C. și N.G. au acționat în judecată pe M.E., T.E. și L.G., pentru ca instanța în temeiul art. 616 C. civ. să instituie o servitute de trecere de 3,5 m pe terenul pârâților, întrucât drumul în lățime de 1,08 m este insuficient pentru accesul reclamanților la terenul acestora. În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Piatra Neamț prin sentința 247 din 22 ianuarie 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților N.C. și N.G., motivat de faptul că aceștia nu și-au dovedit acțiunea, refuzând la sugestia instanței efectuarea unei expertize topo destinată să stabilească dacă terenul reclamanților este înfundat, pentru al cărui acces este necesară cererea unei servituți de trecere, precum și contravaloarea folosinței terenului.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia 532 din 19 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanților N.C. și N.G., reținând întocmai primei instanțe că reclamanții nu au solicitat probe la prima instanță și nu au făcut dovada celor susținute prin cererea de chemare în judecată. În plus, reclamanții nu au înțeles să se judece și cu L.N., coproprietara terenului asupra căruia s-a solicitat instituirea servituții de trecere. În recursul declarat la 21 mai 2004 împotriva deciziei 532 din 19 aprilie 2004, comunicată reclamanților la 20 mai 2004 și nemotivat în drept, aceștia au arătat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, deoarece aceasta nu a dat curs cererii reclamanților de a repune cauza pe rol în vederea efectuării unei expertize topo.

Mai mult, instanța de apel a refuzat să ia act de retragerea apelului reclamanților, pentru ca aceștia să fie în măsură să sesizeze instanța cu o nouă acțiune. Față de această situație reclamanții au solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea instituirii servituții de trecere la calea publică. Recursul este nefondat. În fapt, prin acțiunea introdusă la Judecătoria Piatra Neamț N.C. și N.G. au acționat în judecată pe M.E., T.E. și L.G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească în temeiul art. 616 C. civ. o servitute de trecere la terenul acestora lată de 3,5 m, întrucât terenul este înfundat, calea de acces în lățime de 1,08 m fiind insuficientă.

În temeiul art. 1169 C. civ. reclamanții erau datori să-și probeze acțiunea. Aceștia nu numai că nu au solicitat probe prin cererea de chemare în judecată, conform art. 112 pct. 5 C. proc. civ. dar au și refuzat la sugestia instanței, efectuarea unei expertize topo care să stabilească dacă terenul reclamanților este înfundat calea de acces cea mai favorabilă acestora și mai puțin împovărătoare pentru proprietarii terenului aservit precum și contravaloarea lipsei de folosință a terenului afectat servituții. Corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților formulată la 16 ianuarie 2004, după închiderea dezbaterilor, de a repune cauza pe rol în vederea propunerii probei cu expertiză topo și cercetare locală, deoarece sub sancțiunea decăderii, probele trebuie solicitate cu respectarea termenelor procedurale, iar principiul disponibilității în procesul civil trebuie exercitat cu respectarea prescripțiilor procedurale.

Din conținutul încheierii de la 15 ianuarie 2004 (dos. 6287/2003) se constată că reclamanții refuzând efectuarea expertizei topo, înțeleg să se folosească de schița aflată în dosarul 9243/2000, depusă în copie xerox la dosar și care exprimă situația terenului în litigiu. Verificându-se această schiță se poate cu ușurință constata că într-adevăr, între terenul reclamanților și acela al pârâților există o fâșie de trecere trasată cu portocaliu, lată de 1,08 m care le separă, dar care nu servește ca drum de trecere. De fapt, o cale de trecere nici nu este necesară pentru reclamanți, deoarece aceștia au acces atât la DN 15 pe latura nordică cât și la drumul de exploatare pe latura sudică. Nici în apel reclamanții nu au stăruit în efectuarea expertizei deși au solicitat-o în motivarea apelului.

Dimpotrivă, așa cum chiar reclamanții recunosc în motivarea recursului cererea lor s-a redus la retragerea apelului, (și nu la efectuarea expertizei, motivat pe lipsa posibilităților materiale), deși nici acest aspect nu rezultă din înscrisurile de la dosar ori din încheierea de ședință. Mai mult, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 15 ianuarie 2004, reclamanții nu au înțeles să se judece în contradictoriu cu L.N., coproprietara terenului a cărui aservire se solicită prin instituirea servituții, deși instanța în baza rolului activ a pus în discuția părților acest aspect, ceea ce reprezintă încă un argument pertinent în sprijinul soluției de respingere a acțiunii pe fondul său. Față de cele mai sus expuse, criticile formulate de reclamanții N.C.

și G. în recursul declarat sunt neîntemeiate, urmând ca recursul acestora să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.C. și N.G. împotriva deciziei civile nr. 532 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2004.