ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4452/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1929 din 29

martie 2004 Judecătoria Baia Mare a admis acțiunea formulată de reclamanții M.M.,

M.S., M.A. și M.F. împotriva pârâților V.M., B.V., B.S., P.I., M.R., B.I., B.Ș.

și B.E. și a stabilit o servitute de trecere în favoarea reclamanților, cu

piciorul și autovehiculul, peste terenul proprietatea pârâților, pe

aliniamentul A-B-C-F-G-H stabilit de expertul Z.I. în schița anexă la

expertiză, conform variantei II, ce face parte integrantă din expertiză.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 1969/A din 10 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de

reclamanții M.M., M.S., M.A. și M.F. și de pârâții B.E., B.Ș., B.I. și V.M., a

schimbat în parte sentința judecătoriei Baia Mare în sensul că a stabilit

servitutea de trecere în favoarea reclamanților, cu piciorul și cu

autovehiculul, pe traseul A-B-C-D din schița anexă la raportul de expertiză

efectuat de expertul Z.I. conform variantei I-a, care face parte integrantă din

decizie. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, au declarat recurs pârâții B.V. și B.S. care și-au exprimat

nemulțumirea cu privire la faptul că, stabilindu-se servitutea de trecere pe

terenul lor, aceasta le limitează posibilitatea de a folosi gospodăria, că nu

s-a ținut seama de relațiile conflictuale mai vechi dintre recurenți și

celelalte părți și că soluția a menajat pe deținătorii fondului dominant.

Recursul nu este fondat.

Rezultă fără echivoc din probele

administrate în cauză că terenul proprietatea reclamanților reprezintă loc

înfundat.

Conform art. 616-618 C. civ.,

proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea

publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea

fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar

putea ocaziona; trecerea trebuie aleasă pe partea ce ar scurta calea

proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum; cu toate acestea trebuie a

se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al

cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.

Potrivit reglementărilor arătate,

din cele două variante ale raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța

de apel a apreciat în mod corect că se impune servitutea de trecere în favoarea

reclamanților prin stabilirea traseului A-B-C-D, corespunzător variantei I-a

din schița anexă la raportul de expertiză, întrucât, în această variantă,

traseul este mai scurt cu 20 m. față de varianta a II-a și, prin urmare, este

un traseu mai economic.

La stabilirea traseului servituții,

instanța a trebuit să țină seama atât de interesele proprietarului fondului

aservit, cât și de interesele proprietarului fondului înfundat. În speță, stabilirea

servituții pe traseul cel mai scurt, conform variantei a I-a a raportului de

expertiză, se impune nu numai pentru că afectează o suprafață de teren mai mică

și un număr mai mic de proprietăți, ci și pentru că proprietarul locului

înfundat ar trebui să plătească despăgubiri mai mici, decât în situația în care

traseul ar fi mai lung și ar afecta o suprafață substanțial mai mare de teren.

De altfel, reclamanții circulă pe

traseul indicat în varianta I-a a raportului de expertiză de aproximativ 30 de

ani, iar recurenții-pârâți B.V. și B.S., pentru a ajunge la gospodăria lor,

trebuie să treacă și ei printre construcțiile proprietăților de la numărul

administrativ 150.

Față de cele ce preced, recursul

pârâților se privește ce nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B.V.

și B.S. împotriva deciziei civile nr. 1969/A din 10 septembrie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2005.