ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8351/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai

2003, la Tribunalul Timiș, reclamanta SC T. SRL Timișoara a chemat în judecată

Consiliul Local al municipiului Timișoara, solicitând obligarea acestuia, să

emită o hotărâre de concesionare către reclamantă, fără licitație publică, a

suprafeței de 20 mp teren situat în Timișoara.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că la 14 noiembrie 2000, a solicitat pârâtului, să-i concesioneze terenul

în suprafață de 20 mp, pe care se află construit un țarc cumpărat în cadrul

procesului de privatizare, însă pârâtul amână rezolvarea cererii, nejustificat,

cu toate că a prezentat toate actele ce i s-au solicitat.

Tribunalul Timiș, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 470 din 8 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală.

Consideră că se află în situația de

excepție prevăzută de art. 12 lit. e) din Legea nr. 453/2001, deoarece termenul

în discuție este impropriu realizării de construcții independente, este vecin

cu SC T. SRL și este necesar acesteia, pentru depozitarea ambalajelor.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 117 din 3

februarie 2004, și-a declinat competența de soluționare a recursului, în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța reține că prin O.U.G. nr. 58/2003,

s-a modificat art. 299 alin. (2) C. proc. civ., în sensul ca recursul se

soluționează de către instanța supremă, dacă prin lege nu se prevede altfel,

iar prin art. II din ordonanță, s-a prevăzut că dispozițiile ei să se aplice și

proceselor în curs de judecată, sub legea anterioară.

Cauza a fost înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, la 17 februarie 2004, acordându-se termen la 20

mai 2004, când, în Camera de consiliu, s-a dispus admiterea în principiu a

recursului, în baza dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ., introdus

prin O.U.G. nr. 58/2003 și s-a acordat termen în ședință publică, la 18

noiembrie 2004, cu citarea părților.

La termenul de astăzi, instanța a

constatat că nu este competentă să judece recursul.

Are în vedere că prin Legea nr. 195/2004,

pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea Codului

de procedură civilă, s-a completat art. 299 C. proc. civ., cu alin. (2) și (3),

alin. (3) prevăzând că „În situațiile în care, potrivit dispozițiilor

prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri

pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea

acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care

a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres

prevăzute de lege”.

Cum hotărârea atacată cu prezentul

recurs, este pronunțată de Tribunalul Timiș, iar această hotărâre este supusă

numai căii de atac a recursului, rezultă că instanța competentă să soluționeze

recursul este cea imediat superioară tribunalului, care este Curtea de Apel

Timișoara.

De aceea, se va trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, pentru a soluționa recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite recursul declarat de SC T. SRL

Timișoara împotriva sentinței civile nr. 470 din 8 octombrie 2003 a

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, la Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2004.