ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8351/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2003, la Tribunalul Timiș, reclamanta SC T. SRL Timișoara a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Timișoara, solicitând obligarea acestuia, să emită o hotărâre de concesionare către reclamantă, fără licitație publică, a suprafeței de 20 mp teren situat în Timișoara. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că la 14 noiembrie 2000, a solicitat pârâtului, să-i concesioneze terenul în suprafață de 20 mp, pe care se află construit un țarc cumpărat în cadrul procesului de privatizare, însă pârâtul amână rezolvarea cererii, nejustificat, cu toate că a prezentat toate actele ce i s-au solicitat.

Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 470 din 8 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală. Consideră că se află în situația de excepție prevăzută de art. 12 lit. e) din Legea nr. 453/2001, deoarece termenul în discuție este impropriu realizării de construcții independente, este vecin cu SC T. SRL și este necesar acesteia, pentru depozitarea ambalajelor. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 117 din 3 februarie 2004, și-a declinat competența de soluționare a recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța reține că prin O.U.G. nr. 58/2003, s-a modificat art. 299 alin. (2) C. proc. civ., în sensul ca recursul se soluționează de către instanța supremă, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar prin art. II din ordonanță, s-a prevăzut că dispozițiile ei să se aplice și proceselor în curs de judecată, sub legea anterioară. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la 17 februarie 2004, acordându-se termen la 20 mai 2004, când, în Camera de consiliu, s-a dispus admiterea în principiu a recursului, în baza dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 58/2003 și s-a acordat termen în ședință publică, la 18 noiembrie 2004, cu citarea părților. La termenul de astăzi, instanța a constatat că nu este competentă să judece recursul.

Are în vedere că prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, s-a completat art. 299 C. proc. civ., cu alin. (2) și (3), alin. (3) prevăzând că „În situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege”. Cum hotărârea atacată cu prezentul recurs, este pronunțată de Tribunalul Timiș, iar această hotărâre este supusă numai căii de atac a recursului, rezultă că instanța competentă să soluționeze recursul este cea imediat superioară tribunalului, care este Curtea de Apel Timișoara.

De aceea, se va trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, pentru a soluționa recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite recursul declarat de SC T. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 470 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, la Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2004.