ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1529/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 august 2002 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, sub nr. 1374, reclamanta S.C. P. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor pentru ca în contradictoriu cu acesta să se constate nelegalitatea pct. 1 alin. (2) al deciziei nr. 3 din 4 martie 2002; să se dispună returnarea sumei de 30.476.633 lei; și plata daunelor interese ce reprezintă echivalentul dobânzi legale începând din prima zi după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sectorul 1. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că a solicitat Administrației Financiare restituirea sumei de 30.749.147.676 lei, că în decizia contestată [pct. 1 alin. (2)] au fost introduse prevederi în aplicarea art. 7 alin. (2) din O.G.

nr. 70/1994 care exced textului legii în a cărei aplicare au fost date, limitându-se acordarea facilităților introduse prin O.G. nr. 70/1994. În întâmpinarea depusă Ministerul Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 în sensul că reclamanta nu s-a adresat autorității emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, adresându-se direct instanței de judecată. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 897 pronunțată la 8 octombrie 2002 a admis excepția și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. P.L. România SRL ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. „în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Legea Contenciosului administrativ prin art. 5 a prevăzut o atare procedură ce nu a fost îndeplinită de reclamantă. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta susținând că procedura prealabilă a fost concepută pentru a oferi persoanelor interesate mijloace legale mai rapide și mai puțin costisitoare pentru apărarea unui drept recunoscut de lege, dar în nici un caz pentru a-i limita sau îngreuna accesul în justiție. S-a susținut de asemenea că în speță este vorba de un caz special în care autoritatea administrativă nu mai poate revoca actul administrativ întrucât a produs efecte juridice astfel că nu mai era necesară procedura prealabilă.

Recursul este nefondat. Curtea urmează să constate că excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect analizată de instanțe de fond în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. În nici un caz nu se poate vorbi de o limitare sau îngreunare a accesului la Justiție prin consacrarea acestei proceduri, noțiunea acesteia fiind tocmai pentru a da posibilitatea autorității administrative să-și exercite controlul legalității actelor emise și să le revoce în măsura în care ar vătăma anumite drepturi. Este de remarcat că atare procedura este o obligatorie independent de faptul dacă actul atacat a produs sau nu efecte juridice astfel că și această critică urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C. P.L. România SRL București împotriva sentinței civile nr. 897 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.