ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2033/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 aprilie 2002, D.V., domiciliat în

Municipiul Buzău, a formulat contestație împotriva dispoziției  nr.28 din 22

martie 2002, emisă de  Primarul Comunei Buda, județul Buzău, cerând să se

dispună obligarea pârâtei și la restituirea terenului intravilan de  2 ha

aferent construcției, pentru care aceasta a dispus să i se acorde despăgubiri.

În motivarea contestației, petentul a arătat că,

deși prin notificarea nr. 1425 din 12 noiembrie 2001, a solicitat Primăriei

Comunei Buda să-i restituie în natură terenul liber de 15.000 mp ce includea și

suprafața pe care a fost amplasată casa de locuit și anexele gospodărești din

comuna Buda satul Dănulești, județul Buzău, prin dispoziția  nr. 28 din 22

martie 2002, pârâta a dispus aprobarea ofertei de a i se acorda despăgubiri în

valoare de 818.513.721 lei pentru casa de locuit, nepronunțându-se asupra

cererii de restituire a terenului intravilan în suprafața menționată, aferent

construcției.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 252 din 10

iunie 2002, a respins cererea petentului, reținând, în esență, că acesta  nu

este îndreptățit a i se restitui terenul aferent clădirilor, în baza Legii nr. 10/2001

întrucât întreaga suprafață deținută de autorul său a fost reconstituită în

baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,

învestită cu soluționarea apelului declarat de petent în cauză, prin decizia

nr. 82 din 4 septembrie 2002, l-a respins, ca nefondat, confirmând astfel

sentința tribunalului.

Împotriva deciziei instanței de apel,  petentul

a declarat recursul de față, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin criticile făcute deciziei recurate,

petentul D.V.V. reproșează instanței de apel:

- că a fost lipsită de rol activ în cauză

întrucât nu a stăruit ca Primăria Comunei Buda să depună la dosar toate

documentele pe care el le anexase notificării făcute acesteia, conform Legii

nr. 10/2001.

- că a greșit reținând - în ce privește cererea

de restituire a terenului intravilan - incidența art. 8 din Legea  nr. 10/2001

deoarece, în opinia sa, în speță, era vorba de un teren expropriat prin

Decretul nr. 83/1949, deci se putea aplica art. 6 alin. (1) din lege.

- că, în lipsa unor probe, a apreciat greșit că

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan s-a făcut

în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

- că, în preambulul hotărârii s-a

comis o eroare constând în menționarea că el ar fi revendicat terenul în baza

Legii nr. 18/1991 deși în ședința de judecată susținerea lui a  fost în sensul

că nu s-a revendicat terenul din litigiu intravilan  în baza Legii nr. 18/1991.

- că nu a analizat temeinic anexele depuse la

dosar de Primăria Buda, care pun în evidență clar reconstituirea făcută,

potrivit Legii nr. 18/1991, numai pentru 9 ha teren islaz, transformat în 6,10

ha echivalent arabil (decizia Prefecturii nr. 789 aflată în dosarul nr. 1986/2002

– fila 20) și, potrivit Legii nr. 1/2000, numai pentru teren extravilan în

suprafață de 4,75 ha.

În finalul expunerii de motive, recurentul

precizează că pretenția sa în cauză privește doar 2 ha teren intravilan aferent

fostei construcții pentru care s-a făcut ofertă de despăgubiri.

Motivele de recurs astfel formulate  pot fi

încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 din  C. proc. civ..

Recursul nu este întemeiat.

Cererea petentului formulată  în baza Legii nr. 10/2001

de a i se restitui în natură terenul intravilan pe care au fost amplasate

construcții excede cadrul reglementat de această lege, întrucât, art.8 prevede

că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată și prin

Legea nr.1/2000”.

Din dosarul cauzei rezultă, fără dubii, că

terenul și construcțiile au fost preluate de stat în baza Decretului nr .83/1949.

Reconstituirea terenului moștenit de D.V. s-a

făcut sau trebuia să se facă (admițând ca reală susținerea acestuia că, pentru

terenul intravilan, nu a formulat cerere) potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000

- în limita a cel mult 10 ha de familie conform primei legi și, în limita a

maximum 10 ha de proprietar deposedat, în baza celei de a doua legi.

Urmează a se reține, așadar, că, în ce privește

terenul intravilan solicitat de D.V., este exclusă, în speță, incidența

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, atât sentința

tribunalului prin care a fost respinsă contestația (cererea) petentului, cât și

decizia de  confirmare a acesteia, pronunțată de instanța de apel, sunt

temeinice și legale.

Desigur, în această situație, apare de prisos a

mai fi analizate celelalte motive de recurs formulate de petent.

Recursul declarat în cauză, nefiind, deci,

întemeiat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de  petentul D.V. împotriva deciziei nr. 82 din 4 septembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești,  secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai

2003.