ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2033/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 aprilie 2002, D.V., domiciliat în Municipiul Buzău, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.28 din 22 martie 2002, emisă de Primarul Comunei Buda, județul Buzău, cerând să se dispună obligarea pârâtei și la restituirea terenului intravilan de 2 ha aferent construcției, pentru care aceasta a dispus să i se acorde despăgubiri.

În motivarea contestației, petentul a arătat că, deși prin notificarea nr. 1425 din 12 noiembrie 2001, a solicitat Primăriei Comunei Buda să-i restituie în natură terenul liber de 15.000 mp ce includea și suprafața pe care a fost amplasată casa de locuit și anexele gospodărești din comuna Buda satul Dănulești, județul Buzău, prin dispoziția nr. 28 din 22 martie 2002, pârâta a dispus aprobarea ofertei de a i se acorda despăgubiri în valoare de 818.513.721 lei pentru casa de locuit, nepronunțându-se asupra cererii de restituire a terenului intravilan în suprafața menționată, aferent construcției. Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 252 din 10 iunie 2002, a respins cererea petentului, reținând, în esență, că acesta nu este îndreptățit a i se restitui terenul aferent clădirilor, în baza Legii nr. 10/2001 întrucât întreaga suprafață deținută de autorul său a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de petent în cauză, prin decizia nr. 82 din 4 septembrie 2002, l-a respins, ca nefondat, confirmând astfel sentința tribunalului. Împotriva deciziei instanței de apel, petentul a declarat recursul de față, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin criticile făcute deciziei recurate, petentul D.V.V. reproșează instanței de apel: - că a fost lipsită de rol activ în cauză întrucât nu a stăruit ca Primăria Comunei Buda să depună la dosar toate documentele pe care el le anexase notificării făcute acesteia, conform Legii nr. 10/2001. - că a greșit reținând - în ce privește cererea de restituire a terenului intravilan - incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001 deoarece, în opinia sa, în speță, era vorba de un teren expropriat prin Decretul nr. 83/1949, deci se putea aplica art. 6 alin. (1) din lege.

- că, în lipsa unor probe, a apreciat greșit că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan s-a făcut în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000. - că, în preambulul hotărârii s-a comis o eroare constând în menționarea că el ar fi revendicat terenul în baza Legii nr. 18/1991 deși în ședința de judecată susținerea lui a fost în sensul că nu s-a revendicat terenul din litigiu intravilan în baza Legii nr. 18/1991. - că nu a analizat temeinic anexele depuse la dosar de Primăria Buda, care pun în evidență clar reconstituirea făcută, potrivit Legii nr. 18/1991, numai pentru 9 ha teren islaz, transformat în 6,10 ha echivalent arabil (decizia Prefecturii nr. 789 aflată în dosarul nr. 1986/2002 – fila 20) și, potrivit Legii nr. 1/2000, numai pentru teren extravilan în suprafață de 4,75 ha.

În finalul expunerii de motive, recurentul precizează că pretenția sa în cauză privește doar 2 ha teren intravilan aferent fostei construcții pentru care s-a făcut ofertă de despăgubiri. Motivele de recurs astfel formulate pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 din C. proc. civ.. Recursul nu este întemeiat. Cererea petentului formulată în baza Legii nr. 10/2001 de a i se restitui în natură terenul intravilan pe care au fost amplasate construcții excede cadrul reglementat de această lege, întrucât, art.8 prevede că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000”.

Din dosarul cauzei rezultă, fără dubii, că terenul și construcțiile au fost preluate de stat în baza Decretului nr .83/1949. Reconstituirea terenului moștenit de D.V. s-a făcut sau trebuia să se facă (admițând ca reală susținerea acestuia că, pentru terenul intravilan, nu a formulat cerere) potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 - în limita a cel mult 10 ha de familie conform primei legi și, în limita a maximum 10 ha de proprietar deposedat, în baza celei de a doua legi. Urmează a se reține, așadar, că, în ce privește terenul intravilan solicitat de D.V., este exclusă, în speță, incidența prevederilor Legii nr. 10/2001. Prin urmare, atât sentința tribunalului prin care a fost respinsă contestația (cererea) petentului, cât și decizia de confirmare a acesteia, pronunțată de instanța de apel, sunt temeinice și legale.

Desigur, în această situație, apare de prisos a mai fi analizate celelalte motive de recurs formulate de petent. Recursul declarat în cauză, nefiind, deci, întemeiat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.V. împotriva deciziei nr. 82 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.