ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 618 din 7 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe C.F., C.N. și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție. în favoarea Tribunalului Giurgiu. La data de 26 iunie 2003, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 2566/2003 și, prin sentința civilă nr. 74 din 5 septembrie 2003, instanța și-a declinat, la rândul său, competența, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

În raport cu obiectul cauzei și cu reglementările legale incidente, Curtea stabilește că, în speță, curții de apel îi revine competența materială în soluționarea pricinii. Astfel, obiectul acțiunii îl constituie constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte, respectiv al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, de a emite decizia de confirmare a adopției minorei G.M., de către reclamanți și obligarea pârâtei să elibereze actul menționat. Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 15 și urm. din O.G. nr. 25/1997, competența de soluționare a cererilor privitoare la încuviințarea adopției revine, în primă instanță tribunalului, în raza teritorială a căruia se găsește domiciliul copilului.

Obiectul pricinii nu vizează, însă, o cerere privitoare la încuviințarea adopției propriu-zise, pentru a fi aplicabile prevederile legale speciale mai sus invocate, ci se referă la eliberarea unui act administrativ preliminar, într-o procedură premergătoare încuviințării adopției. În speță, este dedus judecății refuzul nejustificat al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, de a emite un act administrativ prealabil procedurii încuviințării adopției, situația încadrându-se în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990. Coroborând aceste dispoziții normative, cu cele ale art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., care stipulează că procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, se judecă, în primă instanță, de către curțile de apel și având în vedere că pârâta este o astfel de autoritate, rezultă că, în cauză, competența de soluționare aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.