ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 618 din 7
mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
declinat competența de soluționare a cauzei privind pe C.F., C.N. și
Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție. în favoarea
Tribunalului Giurgiu.
La data de 26 iunie 2003, cauza a
fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 2566/2003 și, prin
sentința civilă nr. 74 din 5 septembrie 2003, instanța și-a declinat, la rândul
său, competența, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție,
pentru pronunțarea unui regulator de competență.
În raport cu obiectul cauzei și cu
reglementările legale incidente, Curtea stabilește că, în speță, curții de apel
îi revine competența materială în soluționarea pricinii.
Astfel, obiectul acțiunii îl
constituie constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte, respectiv
al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, de a emite
decizia de confirmare a adopției minorei G.M., de către reclamanți și obligarea
pârâtei să elibereze actul menționat.
Este adevărat că în conformitate cu
dispozițiile art. 15 și urm. din O.G. nr. 25/1997, competența de soluționare a
cererilor privitoare la încuviințarea adopției revine, în primă instanță
tribunalului, în raza teritorială a căruia se găsește domiciliul copilului.
Obiectul pricinii nu vizează, însă,
o cerere privitoare la încuviințarea adopției propriu-zise, pentru a fi aplicabile
prevederile legale speciale mai sus invocate, ci se referă la eliberarea unui
act administrativ preliminar, într-o procedură premergătoare încuviințării
adopției.
În speță, este dedus judecății
refuzul nejustificat al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și
Adopție, de a emite un act administrativ prealabil procedurii încuviințării
adopției, situația încadrându-se în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a
din Legea nr. 29/1990.
Coroborând aceste dispoziții
normative, cu cele ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că
procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele
autorităților și instituțiilor centrale, se judecă, în primă instanță, de către
curțile de apel și având în vedere că pârâta este o astfel de autoritate,
rezultă că, în cauză, competența de soluționare aparține Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 decembrie 2003.