ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2003

HOTĂRÂRE
21.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

23 octombrie 2000, Fundația Casa Copilului București, filiala Casa Copilului –

Complexul Educațional Poiana Soarelui Brașov, a chemat în judecată Comitetul

Român pentru Adopții, solicitând să se constate:

- refuzul nejustificat al pârâtului

de a rezolva cererea nr. 1950 din 20 septembrie 2000, referitoare la un drept

recunoscut de lege;

- refuzul aceluiași pârât de a anula

toate repartițiile emise până la data formulării acțiunii, acte ce privesc

posibilitatea realizării adopției din Complexul Educațional Brașov;

- refuzul pârâtului de a sesiza

instanțele judecătorești și serviciile publice descentralizate de pe teritoriul

județului Brașov, cu privire la suspendarea oricărei proceduri de încuviințare

a adopțiilor unor copii din acel complex educațional.

De asemenea, a cerut anularea

actelor administrative emise de pârât prin care, nelegal, s-au atribuit în

perioada aprilie – septembrie 2000, organismelor private Asociația C., Fundația

Mișcarea Copiilor pentru Viitor și Fundația Speranța pentru Lume, repartiții

guvernamentale pentru realizarea adopției copiilor din complex.

În sfârșit, s-a solicitat obligarea

pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin activitatea contrară legii,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta și-a motivat acțiunea,

arătând că în condițiile legii i-au fost încredințați spre creștere și educare

un număr de 82 copii minori care beneficiază în cadrul complexului educațional

din Brașov, de condiții ce depășesc posibilitățile unor familii adoptive.

Cu toate eforturile depuse în acest

scop, în intervalul aprilie – septembrie 2000, prin nesocotirea normelor legale

în vigoare au fost emise, la cererea Comisiei Județene Brașov pentru Protecția

Copilului, un număr de 22 de repartiții guvernamentale către fundații și

asociații private care se ocupă de încredințarea minorilor unor familii

adoptive, în majoritatea lor cetățeni străini, domiciliați în străinătate.

A precizat că demersurile sale

pentru anularea acelor repartiții, sistarea emiterii de noi repartiții și

sesizarea instanțelor judecătorești competente, au rămas fără nici un răspuns

din partea autorității publice pârâte.

Prin sentința civilă nr. 365 din 22

martie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat refuzul nejustificat al

pârâtului de a răspunde la cererea reclamantei nr. 19550 din 20 septembrie

2000.

Totodată, a obligat pe pârât să

răspundă reclamantei la cererea respectivă și să-i plătească cheltuieli de judecată

în sumă de 30.000 lei.

Capetele de cerere

privind anularea repartițiilor emise și sesizarea instanțelor judecătorești și

a serviciilor publice descentralizate au fost respinse ca inadmisibile, iar

capătul de cerere referitor la plata daunelor, ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 4116 din 11

decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul declarat de reclamantă și a casat sentința atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, în ceea ce

privește capetele de cerere respinse ca inadmisibile.

S-a reținut că

repartițiile emise de pârât în favoarea unor organisme private române sunt acte

administrative de autoritate și deci, ele sunt supuse controlului de legalitate

exercitat de instanțele judecătorești conform art. 1 din Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990.

Curtea Supremă de Justiție a dat

îndrumarea instanței de trimitere să examineze în fond, atât pretenția

reclamantei de anulare a repartițiilor pe care aceasta le consideră nelegale,

cât și cererea subsecventă, referitoare la refuzul pârâtului de a sesiza

instanțele judecătorești și serviciile publice de încuviințare a adopțiilor

pentru copiii aflați în Complexul educațional Poiana Soarelui din Brașov.

Prin sentința civilă nr. 482 din 8

mai 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins ca neîntemeiate capetele de cerere, cu soluționarea cărora fusese

învestită prin decizia instanței supreme.

S-a reținut că repartițiile pentru

identificarea unor familii sau persoane private au fost emise de Comitetul

Român pentru Adopții, cu respectarea normelor legale care stabilesc competența

acestei autorități publice și în vederea protejării prin adopție a copiilor

minori. Că oricum, reclamanta nu a indicat normele legale care au fost

încălcate, iar măsurile luate sunt conforme interesului legitim al acestor

minori, așa încât nu se justifică cererile pentru anularea repartițiilor și

sesizarea instanțelor de judecată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta Fundația Casa Copilului București.

Recurenta a susținut că apărările

sale nu au fost analizate în mod corespunzător de instanță și din această cauză

s-a concluzionat greșit că repartițiile emise de pârât sunt concordante cu

interesele legitime ale copiilor.

Repartițiile trebuiau emise numai cu

luarea în considerare a situației deosebite în care se aflau copiii, ce nu

puteau fi reprezentați de Comisia Locală pentru Protecția Copilului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, orice persoană fizică sau

juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege,

printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități

administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de

lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Se consideră refuz nejustificat de

rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege și faptul de a

nu răspunde petiționarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii

respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Rezultă din dispozițiile legale

precitate că folosirea acțiunii în contencios administrativ este condiționată,

în toate cazurile, de vătămarea unor drepturi recunoscute de lege

reclamantului. Mai precis, acesta trebuie să fie beneficiarul unui drept

subiectiv pe care legea îl recunoaște și pe care autoritatea administrativă

este obligată să-l respecte și eventual, să-l realizeze în favoarea

reclamantului.

În speță, Fundația Casa Copilului

București nu a precizat în acțiune care anume este dreptul său subiectiv

pretins vătămat și nici normele legale încălcate de pârât prin emiterea repartițiilor

și prin refuzul de sesizare a instanțelor de judecată, cu acțiuni având ca scop

suspendarea oricăror proceduri administrative și jurisdicționale de adopție a

copiilor.

În calitate de organ în subordinea

Guvernului, Comitetul Român pentru Adopții a fost înființat în scopul

supravegherii și sprijinirii acțiunilor de protecție a copilului prin adopție

și al realizării cooperării internaționale în acest domeniu.

El a emis repartițiile contestate de

reclamantă, în temeiul prevederilor art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 25/1997,

aprobată prin Legea nr. 87/1998.

Potrivit acestui text legal, dacă nu

există cereri privind încredințarea copilului în vederea adopției sau dacă

cererea de încredințare a copilului în vederea adopției nu a fost aprobată,

Comitetul Român pentru Adopții va repartiza sarcina identificării unei familii,

potrivite pentru copil, unui serviciu public specializat sau unui organism

privat român autorizat.

Actele administrative emise au în

vedere tocmai interesul real al copiilor, ținând seama de faptul că dreptul de

a avea o familie este un drept fundamental al acestora și nu al reclamantei.

Pe de altă parte, din adresa nr.

3828 din 17 iulie 2000 a Comisiei pentru Protecția Copilului Brașov, rezultă că

repartițiile se referă la copiii adoptabili din județul Brașov, care pot fi

protejați prin adopție, având situația juridică „abandon sau consimțământ la

adopție”.

Esențială rămâne însă,

cum deja s-a arătat, inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantei,

care să fi fost vătămat prin emiterea actelor administrative de către pârât ori

prin refuzul acestuia de a da curs cererii pentru sesizarea instanțelor

judecătorești, în vederea suspendării procedurii administrative și

jurisdicționale de adopție a copiilor.

Respingând așadar, capetele de

cerere cu care a fost reînvestită, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

Respinge recursul declarat de

Fundația Casa Copilului București, împotriva sentinței civile nr. 482 din 8 mai

2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2010
zi privind legătura puternică stabilită din anul 2001, când minora le-a fost încredințată în plasament familial. Recurenții au arătat că această situație de fapt nu a afectat relația minorei cu sora ei geamănă, astfel că nu există temei leg
ÎCCJ 2007-11-20
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7831/2007
face trimitere la legea de la domiciliul copilului. În acest sens atât probele administrate în dosarul de adopție cât și documentele prezentate de reclamantă în dosarul cauzei, au dovedit că minorul se află la mama sa care și-a stabilit dom
ÎCCJ 2010-03-16
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2010
Prin sentința civilă nr. 84/S/2007 Tribunalul Brașov a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată și a respins acțiunea formulată de reclamanta R.M. în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministeru
ÎCCJ 2003-05-14
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1806/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 aprilie 2002, reclamantul N.V. a chemat în judecată Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor, Prefectul jud
ÎCCJ 2005-06-27
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5617/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 februarie 2002, reclamanta C.P. a chemat în judecată Primăria municipiului Brașov, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, inst
Sursă