ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 23 octombrie 2000, Fundația Casa Copilului București, filiala Casa Copilului – Complexul Educațional Poiana Soarelui Brașov, a chemat în judecată Comitetul Român pentru Adopții, solicitând să se constate: - refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea nr. 1950 din 20 septembrie 2000, referitoare la un drept recunoscut de lege; - refuzul aceluiași pârât de a anula toate repartițiile emise până la data formulării acțiunii, acte ce privesc posibilitatea realizării adopției din Complexul Educațional Brașov; - refuzul pârâtului de a sesiza instanțele judecătorești și serviciile publice descentralizate de pe teritoriul județului Brașov, cu privire la suspendarea oricărei proceduri de încuviințare a adopțiilor unor copii din acel complex educațional.

De asemenea, a cerut anularea actelor administrative emise de pârât prin care, nelegal, s-au atribuit în perioada aprilie – septembrie 2000, organismelor private Asociația C., Fundația Mișcarea Copiilor pentru Viitor și Fundația Speranța pentru Lume, repartiții guvernamentale pentru realizarea adopției copiilor din complex. În sfârșit, s-a solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin activitatea contrară legii, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta și-a motivat acțiunea, arătând că în condițiile legii i-au fost încredințați spre creștere și educare un număr de 82 copii minori care beneficiază în cadrul complexului educațional din Brașov, de condiții ce depășesc posibilitățile unor familii adoptive.

Cu toate eforturile depuse în acest scop, în intervalul aprilie – septembrie 2000, prin nesocotirea normelor legale în vigoare au fost emise, la cererea Comisiei Județene Brașov pentru Protecția Copilului, un număr de 22 de repartiții guvernamentale către fundații și asociații private care se ocupă de încredințarea minorilor unor familii adoptive, în majoritatea lor cetățeni străini, domiciliați în străinătate. A precizat că demersurile sale pentru anularea acelor repartiții, sistarea emiterii de noi repartiții și sesizarea instanțelor judecătorești competente, au rămas fără nici un răspuns din partea autorității publice pârâte.

Prin sentința civilă nr. 365 din 22 martie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la cererea reclamantei nr. 19550 din 20 septembrie 2000. Totodată, a obligat pe pârât să răspundă reclamantei la cererea respectivă și să-i plătească cheltuieli de judecată în sumă de 30.000 lei. Capetele de cerere privind anularea repartițiilor emise și sesizarea instanțelor judecătorești și a serviciilor publice descentralizate au fost respinse ca inadmisibile, iar capătul de cerere referitor la plata daunelor, ca neîntemeiat. Prin decizia nr. 4116 din 11 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, în ceea ce privește capetele de cerere respinse ca inadmisibile.

S-a reținut că repartițiile emise de pârât în favoarea unor organisme private române sunt acte administrative de autoritate și deci, ele sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele judecătorești conform art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Curtea Supremă de Justiție a dat îndrumarea instanței de trimitere să examineze în fond, atât pretenția reclamantei de anulare a repartițiilor pe care aceasta le consideră nelegale, cât și cererea subsecventă, referitoare la refuzul pârâtului de a sesiza instanțele judecătorești și serviciile publice de încuviințare a adopțiilor pentru copiii aflați în Complexul educațional Poiana Soarelui din Brașov. Prin sentința civilă nr. 482 din 8 mai 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere, cu soluționarea cărora fusese învestită prin decizia instanței supreme.

S-a reținut că repartițiile pentru identificarea unor familii sau persoane private au fost emise de Comitetul Român pentru Adopții, cu respectarea normelor legale care stabilesc competența acestei autorități publice și în vederea protejării prin adopție a copiilor minori. Că oricum, reclamanta nu a indicat normele legale care au fost încălcate, iar măsurile luate sunt conforme interesului legitim al acestor minori, așa încât nu se justifică cererile pentru anularea repartițiilor și sesizarea instanțelor de judecată. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Fundația Casa Copilului București. Recurenta a susținut că apărările sale nu au fost analizate în mod corespunzător de instanță și din această cauză s-a concluzionat greșit că repartițiile emise de pârât sunt concordante cu interesele legitime ale copiilor.

Repartițiile trebuiau emise numai cu luarea în considerare a situației deosebite în care se aflau copiii, ce nu puteau fi reprezentați de Comisia Locală pentru Protecția Copilului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege și faptul de a nu răspunde petiționarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Rezultă din dispozițiile legale precitate că folosirea acțiunii în contencios administrativ este condiționată, în toate cazurile, de vătămarea unor drepturi recunoscute de lege reclamantului. Mai precis, acesta trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaște și pe care autoritatea administrativă este obligată să-l respecte și eventual, să-l realizeze în favoarea reclamantului. În speță, Fundația Casa Copilului București nu a precizat în acțiune care anume este dreptul său subiectiv pretins vătămat și nici normele legale încălcate de pârât prin emiterea repartițiilor și prin refuzul de sesizare a instanțelor de judecată, cu acțiuni având ca scop suspendarea oricăror proceduri administrative și jurisdicționale de adopție a copiilor.

În calitate de organ în subordinea Guvernului, Comitetul Român pentru Adopții a fost înființat în scopul supravegherii și sprijinirii acțiunilor de protecție a copilului prin adopție și al realizării cooperării internaționale în acest domeniu. El a emis repartițiile contestate de reclamantă, în temeiul prevederilor art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 25/1997, aprobată prin Legea nr. 87/1998. Potrivit acestui text legal, dacă nu există cereri privind încredințarea copilului în vederea adopției sau dacă cererea de încredințare a copilului în vederea adopției nu a fost aprobată, Comitetul Român pentru Adopții va repartiza sarcina identificării unei familii, potrivite pentru copil, unui serviciu public specializat sau unui organism privat român autorizat.

Actele administrative emise au în vedere tocmai interesul real al copiilor, ținând seama de faptul că dreptul de a avea o familie este un drept fundamental al acestora și nu al reclamantei. Pe de altă parte, din adresa nr. 3828 din 17 iulie 2000 a Comisiei pentru Protecția Copilului Brașov, rezultă că repartițiile se referă la copiii adoptabili din județul Brașov, care pot fi protejați prin adopție, având situația juridică „abandon sau consimțământ la adopție”. Esențială rămâne însă, cum deja s-a arătat, inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantei, care să fi fost vătămat prin emiterea actelor administrative de către pârât ori prin refuzul acestuia de a da curs cererii pentru sesizarea instanțelor judecătorești, în vederea suspendării procedurii administrative și jurisdicționale de adopție a copiilor.

Respingând așadar, capetele de cerere cu care a fost reînvestită, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Fundația Casa Copilului București, împotriva sentinței civile nr. 482 din 8 mai 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.