ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2 din 1 martie 2001 a Colegiului jurisdicțional Constanța, pronunțată în fond după casarea sentinței nr. 44/1999 a aceluiași colegiu, de către Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 136/2000, a fost admis actul de sesizare formulat de Procurorul financiar de pe lîngă Camera de Conturi Constanța. Prin decizia nr. 294/2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional al SC D.B. SRL, iar prin decizia nr. 791/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis recursul societății comerciale și cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru a pune în discuția părților, excepția de necompetență a instanțelor Curții de Conturi.

Prin decizia nr. 206/20002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi s-a respins excepția de necompetență, motivat de faptul că s-a efectuat controlul în luna noiembrie 1998, anterior abrogării dispozițiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992; totodată, s-a respins recursul jurisdicțional al SC D.B. SRL, împotriva sentinței nr. 2/2001 a Colegiului jurisdicțional Constanța. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen SC D.B. SRL Agigea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În primul motiv de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență a instanțelor Curții dee Conturi. În al doilea motiv, vizând fondul cauzei, se menționază că: recurenta nu datorează T.V.A.

aferentă taxei de drum (57 642 788 lei), 21 700 000 lei au fost achitate din suma de 204 527 165 lei, 89 300 000 lei au fost achitate din suma de 269 511 127 lei, 18 500 000 lei au fost înregistrate eronat în alt cont, astfel încât nici aceste sume nu sunt datorate. Verificând cauza în funcție de recursul formulat, Curtea constată că primul motiv de recurs este fondat. Prin art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, se prevedea posibilitatea Curții de Conturi de a efectua controale, și la persoanele juridice de drept privat, care nu își îndeplineau obligațiile fiscale. Prin Decizia nr. 28 din 23 februarie 1999 a Curții Constituționale s-a statuat că prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, sunt neconstituționale.

Recurenta, la data efectuării controlului, cât și în prezent, era o societate comercială cu capitalul privat în exclusivitate. Controlul a fost efectuat în luna noiembrie 1998, de organele Curții de Conturi, în considerarea art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992. Cum aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 28/1999 a Curții Constituționale, instanțele Curții de Conturi, care s-au pronunțat după apariția deciziei Curții de Conturi, care își produce efectele pentru viitor, trebuiau să constate că organele Curții de Conturi au efectuat un control la care nu erau îndrituite. Neprocedând astfel, au fost pronunțate hotărâri nelegale, care urmează a fi desființate în urma admiterii recursului.

Ca urmare, actul de sesizare va fi respins pentru considerentele expuse. În ce privește celelalte motive de casare, acestea nu se vor analiza, având în vedere temeinicia primului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D.B. SRL Agigea, împotriva deciziei nr. 206 din 14 mai 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Desființează decizia atacată și sentința nr. 2 din 1 martie 2001 a Colegiului jurisdicțional Constanța și respinge actul de sesizare formulat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Constanța, nr. 423/132D/1998. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.