ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr.69
din 20 mai 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice
prin consilierul juridic V.C.S., lipsind intimatul reclamant B.V.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic V.C.S. a depus la dosar mandatul dat Direcției Generale a Finanțelor
Publice Galați pentru a formula recurs în numele său.
Având
cuvântul cu privire la recurs a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii
atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca
instanța să verifice dacă contestația înregistrată la 3 august 2001 este
formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Reprezentanta
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus aceleași concluzii,
judecata urmând să aibă loc în condițiile prevăzute de art.12 din Legea
nr.506/2001.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 3 august 2001 reclamantul B.V. a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor, solicitând anularea deciziei nr.792 din 29 mai 2001 prin
care i-a fost respinsă contestația formulată în legătură cu taxa de timbru stabilită
în dosarul nr.53/2000 al Curții de Apel Galați.
În
motivarea acțiunii reclamantul arată că, pârâtul nu a observat că în acel dosar
avea dublă calitate, de intimat în recursul declarat de B.M. și de recurent
la încheierea prin care s-a stabilit taxa de timbru.
Curtea
de Apel Galați prin sentința civilă nr.69 din 20 mai 2002 a admis acțiunea și a
anulat actul administrativ atacat.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, susținând că judecarea
cauzei s-a făcut fără participarea reprezentantului Ministerului Public, deși
aceasta era obligatorie potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.50672001, iar
pe fond că instanța a reținut greșit ca aplicabile în speță prevederile art.14
din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.
Recursul
este fondat pentru următoarele considerente:
Decizia
Ministerului Finanțelor nr.792 din 29 mai 2001 prin care a fost respinsă contestația
formulată de B.V. privind taxa judiciară de timbru stabilită în dosarul
nr.53/2000, potrivit legii putea fi atacată în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Acțiunea
reclamantului intimat B.V. a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați la 3
august 2001 la peste 3 luni de la emiterea deciziei contestate.
Întrucât
instanța de fond nu a verificat acest aspect și văzând și dispozițiile art.313
din Codul de procedură civilă, se va admite recursul pârâtului, se va casa
sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
pentru a solicita pârâtului dovada datei la care a fost comunicată decizia
contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Galați împotriva sentinței civile nr.69 din 20
mai 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.