ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2003

D E C I Z I A

NR.828                                                                                                                                       DOSAR

NR.4924/2002

S-a

luat în examinare contestația în anulare împotriva deciziei nr.2814 din 4 septembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție.

La

apelul nominal s-a prezentat contestatorul Ș.M.personal, lipsind intimatul Ministerul

Muncii și Solidarității Sociale.

Procedura

completă.

Contestatorul

Ș.M.solicită admiterea contestației în anulare și depune concluzii scrise și acte

în susținerea contestației în anulare.

C U R T E A

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

6 noiembrie 2002 petiționarul Ș.M.a formulat contestație în anularea deciziei

2814 din 4 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție (pronunțată în dosarul

nr.1413/2002).

În

motivarea contestației fondată în drept pe dispozițiile art.317 alin.2 C.proc.civ.,

petiționarul a arătat că în mod greșit s-a luat act de renunțarea la judecată a

recursului, deși în ședință publică a revenit la renunțarea făcută.

Curtea

Supremă de Justiție în dosarul nr.1413/2002 a fost sesizată la 10 septembrie

2001 cu cerere de recurs formulată de petiționarul Ș.M.împotriva deciziei

1347din 10 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Curtea

Supremă de Justiție prin decizia nr.2814 din 4 septembrie 2002, a luat act de renunțarea

la judecata recursului formulat de petiționar împotriva deciziei nr.1347 din 10

mai 2001 a Curții de Apel București.

Instanța

pronunțând această soluție a procedat corect față de cererile formulate în scris

și depuse la dosar de petiționar la 22 iulie 2002 (fila 13) și respectiv 1

august 2002 (fila 17) în dosarul 1413/2002 al Curții Supreme de Justiție.

Aceste

cereri au fost recunoscute în conținut și semnătură de către petiționar, la

data de 4 septembrie 2002, dată la care acesta a arătat că înțelege să nu mai renunțe

la judecarea recursului.

Se

constată că instanța de recurs în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor

art.246 alin.1 și 2 C.proc.civ. luând act de renunțarea la judecată a recursului

formulată de petiționar.

Potrivit

art.317 C.proc.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

pentru două motive și anume:

-

când procedura de chemare în judecată a părții pentru ziua când s-a judecat pricina

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și

-

când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Motivul

invocat în contestația în anulare (revenirea la cererea de renunțare la judecara

recursului), nu se regăsește între cele două cazuri  limitativ prevăzute de lege

pentru declararea unei contestații la executare.

Contestația

în anulare formulată de petiționar nu se încadrează nici în situația specială prevăzută

de alineatul 2 al art.317 (pe dispozițiile căruia a fost întemeiată).

Art.317

alin.2 îngăduie declanșarea contestației numai pentru cele 2 motive prevăzute expres

în alineatul 1 și în situația când aceste motive au fost invocate în recurs dar

au fost respinse de instanța de recurs. Ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru

aceste considerente, urmează a se respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de Ș.M.împotriva deciziei 2814 din 4 septembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.