ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2003

D E C I Z I A NR.828 DOSAR NR.4924/2002 S-a luat în examinare contestația în anulare împotriva deciziei nr.2814 din 4 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. La apelul nominal s-a prezentat contestatorul Ș.M.personal, lipsind intimatul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Procedura completă. Contestatorul Ș.M.solicită admiterea contestației în anulare și depune concluzii scrise și acte în susținerea contestației în anulare. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 6 noiembrie 2002 petiționarul Ș.M.a formulat contestație în anularea deciziei 2814 din 4 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție (pronunțată în dosarul nr.1413/2002).

În motivarea contestației fondată în drept pe dispozițiile art.317 alin.2 C.proc.civ., petiționarul a arătat că în mod greșit s-a luat act de renunțarea la judecată a recursului, deși în ședință publică a revenit la renunțarea făcută. Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr.1413/2002 a fost sesizată la 10 septembrie 2001 cu cerere de recurs formulată de petiționarul Ș.M.împotriva deciziei 1347din 10 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.2814 din 4 septembrie 2002, a luat act de renunțarea la judecata recursului formulat de petiționar împotriva deciziei nr.1347 din 10 mai 2001 a Curții de Apel București. Instanța pronunțând această soluție a procedat corect față de cererile formulate în scris și depuse la dosar de petiționar la 22 iulie 2002 (fila 13) și respectiv 1 august 2002 (fila 17) în dosarul 1413/2002 al Curții Supreme de Justiție.

Aceste cereri au fost recunoscute în conținut și semnătură de către petiționar, la data de 4 septembrie 2002, dată la care acesta a arătat că înțelege să nu mai renunțe la judecarea recursului. Se constată că instanța de recurs în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.246 alin.1 și 2 C.proc.civ. luând act de renunțarea la judecată a recursului formulată de petiționar. Potrivit art.317 C.proc.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru două motive și anume: - când procedura de chemare în judecată a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și - când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Motivul invocat în contestația în anulare (revenirea la cererea de renunțare la judecara recursului), nu se regăsește între cele două cazuri limitativ prevăzute de lege pentru declararea unei contestații la executare. Contestația în anulare formulată de petiționar nu se încadrează nici în situația specială prevăzută de alineatul 2 al art.317 (pe dispozițiile căruia a fost întemeiată). Art.317 alin.2 îngăduie declanșarea contestației numai pentru cele 2 motive prevăzute expres în alineatul 1 și în situația când aceste motive au fost invocate în recurs dar au fost respinse de instanța de recurs. Ceea ce nu este cazul în speță. Pentru aceste considerente, urmează a se respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de Ș.M.împotriva deciziei 2814 din 4 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.