ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2003

S-a  procedat  la  examinarea

recursului declarat  de reclamantii N.Ș.E.si  N.S.G.impotriva deciziei civile

nr. 587/A din  20 decembrie 2001 a   Curtii de Apel  Bucuresti - Sectia a III a

civila.

La apelul nominal  s-au prezentat

recurentii-reclamanti N.S.E.si  N.S.G.reprezentati de domnul avocat C.C.G.si

intimatii-parati  P.G.si L.A.D.reprezentati de domnul avocat G.D.

Procedura legal  indeplinita.

S-a facut  referatul cauzei de catre

magistratul asistent  dupa care, neexistand chestiuni  de natura a fi puse in

discutie inaintea dezbaterilor asupra  recursului,  Curtea a constatat cauza in

stare de judecata acordand cuvantul partilor .

Aparatorul recurentilor-reclamanti a expus motivele

recursului declarat in cauza punad concluzii de admitere a acestuia.

Aparatorul intimatilor-parati a solicitat

respingerea recursului.

Presedintele  a declarat inchise

dezbaterile privind  recursul  formulat   in cauza  si asupra caruia  Curtea a

ramas   in pronuntare.

CURTEA,

deliberand asupra  recursului declarat  de

reclamantii N.Ș.E.si  N.S.G.impotriva deciziei civile  nr. 587/A din  20

decembrie 2001 a   Curtii de Apel  Bucuresti - Sectia a III a civila, constata

urmatoarele:

Prin actiunea formulata la 15 martie 1999  N.Ș.E.si

N.S.E.au solicitat sa se pronunte o hotarare prin care sa se constate ca la  17

mai 1971 au cumparat de la numitii  D.V.si  P.V.un teren  “in suprafata de 247

mp”  situat in Bucuresti Calea Vacaresti nr. 377 sectorul 4.

Actiunea, formulata in contradictoriu cu paratii

P.G.si L.A.D.in calitate de succesori ai vanzatorilor terenului  a fost

inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti cu numarul de

dosar  2650/1999.

Prin sentinta nr. 66 pronuntata la 8 ianuarie 2001

instanta astfel sesizata a declinat competenta de solutionare a actiunii la

Tribunalul Bucuresti  unde cauza a fost reinregistrat cu pe rolul  Sectiei a IV

a civile cu numarul de dosar  918/2001.

La randul  sau  prin sentinta civila nr.  585

pronuntata la 5 iunie 2001 Tribunalul Bucuresti - sectia a IV a civila a

respins actiunea ca  nefondata.

Apelul facut ulterior de reclamanti  impotriva

acestei sentinte a fost  de asemenea respins ca nefondat prin decizia nr.  587 A

pronuntata  Curtea de Apel  Bucuresti - sectia a III a civila in dosarul nr. 3885/2001.

Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut

in esenta ca terenul  care formeaza obiectul litigiului a fost trecut in

proprietatea statului in anul 1998  astfel incat  obiectul presupusei vanzari

invocate de reclamanti nu mai exista la data solutionarii actiunii.

S-a retinut de asemenea ca prin continutul sau

inscrisul olograf intitulat “chitanta” intocmit la  17 mai 1971  si a carui

copie a fost  depusa de reclamanti in dosar nu permitea nici el pronuntarea

unei hotarari care sa consacre transferul dreptului de proprietate imobiliara

deoarece nu mentiona suprafata de teren asupra careia partile semnatare

convenisera si nu era semnat decat de catre unul dintre sotii V., neintrunind

deci cerinta  prevazuta de art. 35 din Codul familiei.

In aceeasi ordine de idei instanta de apel a relevat

existenta unor probe care atestau ca reclamantii nu au ajuns la un acord de

vointa in sensul cumpararii terenului decat cu V.  D.,  V.  P. acceptand sa le

confere numai un drept de trecere pe acel teren.

La  5 februarie 2002  reclamantii N.Ș.E. si

N.S.G.au declarat  recurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind

apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu

numarul  de dosar  955/2002

In motivarea  recursului  intemeiat pe dispozitiile

art. 304 punctul 9  din C. proc.civ.  hotararile pronuntate in cauza au fost criticate

pe considerentul ca  instantele nu au tinut seama de concluziile expertizei

tehnice efectuate in cauza, de inscrisurile oficiale aflate in dosar ca si de depozitiile

martorei B.E., probe care atestau ca, de la data intocmirii chitantei,  o

suprafata de teren “de  326,90 mp”  a fost efectiv utilizata de  reclamanti,

nemaifigurand in evidentele administrative ca apartinand sotilor V. D. si P.

S-a mai sustinut ca  instantele au ignorat in mod

nejustificat  faptul ca probe mentionate - completate in recurs prin depunerea

unor noi inscrisuri -  permit o completa individualizare  si delimitatare a

suprafetei  de teren aflate in litigiu, suplinind sub acest aspect  lipsa de

precizie a inscrisului olograf intocmit in anul 1971.

In acelasi context s-a subliniat ca suprafata

astfel  definita corespunde  sub aspect valoric nivelului ridicat al pretului

platit de  catre eclamanti, pret  care constituie si  un indiciu suplimentar

ca actul a avut  ca obiect un transfer  de proprietate, iar nu doar

recunosterea unui drept de trecere pe teren.

O alta critica  adusa hotararilor pronuntate in

cauza a vizat aprecierile instantelor referitoare la  incheierea conventiei din

anul 1971 fara acordul  vanzatoarei V.  P.

Referitor la acest aspect s-a relevat ca

aprecierea instantelor este infirmata in mod direct de declaratia martorei  B.E.

care a participat la intocmirea inscrisului olograf, iar indirect  de

pasivitatea manifestata de V. P.  care nu a atacat in justitie  actul juridic

astfel incheiat si a acceptat mostenirea  sotului sau V. D. obligatiile asumate

de acesta fiindu-i pe deplin opozabile.

S-a mai relevat ca potrivit art. 711 din

C.civ.aceleasi obligatii le sunt opozabile si paratilor P.G.si  L.A.D.in

calitatea lor de mostenitori a lui V.   P., decedata in anul 1989.

O ultima critica a fost adusa  hotararilor

pronuntate in cauza in legatura cu aprecierea instantelor referitoare la

inexistenta obiectului  vanzarii  ca efect  al  exproprierii terenului.

S-a sustinut de catre recurenti ca acest

argument este irelevant deoarece “terenul in litigiu a fost trecut in

proprietatea statului numai pentru o perioada temporara”, fiind invocate in

acelasi sens si dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevad

ca terenurile care au fost expropriate si sunt libere urmeaza a fi restituite

in natura.

In ceea ce ii priveste   intimatii parati au

solicitat respingerea  recursului sustinand ca toate criticile aduse  de reclamanti

hotararilor pronuntate in cauza sunt nefondate, sens in care au formulat si o

intampinare.

Recursul este nefondat.

Principalul  motiv avut in vedere de

instanta de fond in respingerea actiunii si de instanta  de apel in mentinerea

acestei solutii  a fost acela ca la data solutionarii cauzei obiectul vanzarii

nu exista.

Aceasta concluzie este intrutotul

confirmata de probele dosarului care atesta ca  imobilul compus din constructie

si teren  situat in Calea Vacaresti nr. 377 si care apartinea  sotilor V.  D.

si V.  P.  a  fost expropriat prin Decretul nr. 143/1988 emis de catre fostul

Consiliu de Stat, aspect  ce nu a fost contestat de altfel nici de catre

recurentii-reclamanti.

Asertiunea  acestora din urma   in

sensul ca  masura exproprierii ar fi avut un caracter temporar  nu a fost

sustinuta prin probe, iar invocarea art. 11  alin. 2 din Legea nr. 10/2001 este

neconcludenta  intrucat respectivele dispozitii  legale au doar un caracter

generic,  punerea lor in executare  presupunand  indeplinirea unor conditii

suplimentare, inclusiv de ordin procedural, mentionate fie in  legea citata,

fie  si in alte acte normative emise ulterior  adoptarii ei.

Semnificativ in acest sens este de

pilda   faptul - evocat in mod insistent  si de  recurenti - ca la data

intrarii in vigoare a actului normativ de expropriere in evidenta anumitor

autoritati suprafata de teren litigioasa nu mai figura ca apartinand lui V. D.

si V. P.,   situatie care face ca ipoteza reconstituirii unui drept de

proprietate in favoarea succesorilor acestora, care sunt paratii din cauza de

fata, sa fie cu ata mai incerta.

Conform art. 948 punctul 4 din C.civ.  printre

conditiile esentiale de validitate a unui contract  se numara si aceea ca

respectivul act juridic sa aiba “un obiect determinat”.

In speta aceasta conditie esentiala  nu

a fost si nu este indeplinita, fiind justificata deci aprecierea  instantelor

in sensul ca nu puteau pronunta o hotarare judecatoreasca susceptibila sa

produca “efectele caracteristice vanzarii, deci inclusiv transferul valabil al

proprietatii”  de la parati catre reclamanti.

Imprejurarea ca  hotararile  pronuntate

in cauza  contin consideratii referitoare la  alte  aspecte ale litigiului

poate face eventual obiectul unor critici de ordin formal  in masura in care

instantelor li s-ar reprosa lipsa de rigoare si conciziune a redactarii

respectivelor hotarari..

Este de observat insa ca in conditiile

inexistentei obiectului vanzarii sunt irelevante pentru solutionarea actiunii

orice alte aspecte analizate ori, dimpotriva, omise de catre instante precum:

·

lipsa din inscrisul constatator al

antecontractului a unor  mentiuni privind suprafata si amplasarea terenului ce

urma a fi vandut,

·

existenta sau inexistenta

consimtamantului lui V. P.  la incheierea antecontractului,

·

opozabilitatea fata de V. P.  a  acestui

antecontract in urma acceptarii succesiunii sotului sau V. D.  ori

·

natura juridica  a dreptului - de

proprietate sau doar de trecere -care urma a fi transmis reclamantilor.

In egala masura  apar ca irelevante -

facand  deci inutila analizarea lor de catre aceasta Curte -   criticile si

argumentele invocate de recurenti cu privire la  astfel de chestiuni,  altele

decat aceea a inexistentei obiectului vanzarii, care este decisiva pentru

solutionarea litigiului.

Retinand deci ca in cauza nu isi au incidenta

nici una dintre dispozitiile art. 304  din C.proc.civ., Curtea urmeaza a face

aplicarea art. 312 alin. 1 din acelasi cod in sensul respingerii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat  recursul  declarat  de

N.Ș.E.si  N.S.G.impotriva deciziei civile  nr. 587/A din  20 decembrie 2001 a

Curtii de Apel  Bucuresti - sectia a III a civila.

Irevocabila.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25  martie 2003.