ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanții C.H., C.L., B.C.și B.M.împotriva deciziei

nr.503 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenții-reclamanți C.H., C.L., B.C.și B. M. toți reprezentați de

avocat I.N.I., lipsind intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului

București.

Procedura completă.

Avocat I.N.I. solicită

admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, pct.9 și

pct.10 C.proc.civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea

rejudecării fondului.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 05.09.2000 reclamanții C.H. M., C.L., B.C.și B.M.au chemat în judecată

Consiliul General al Municipiului București pentru obligarea acestuia să le

restituie:

- cota parte de 31,1 % din

terenul aferent construcției situate în București, str.Roma nr.36, sector 1;

- terenul de 69,54 mp, în

prezent cale de acces pentru apartamentul 1, parter și grădina din spatele

casei;

- terenul de 330,70 mp

grădină în spatele clădirii de la aceeași adresă.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamanții au cumpărat cu act autentic nr.6350/16.12.1999 de la

soții D.L.și D.J.cetățeni americani. Aceștia din urmă au obținut apartamentul

de la L.H., la rândul ei moștenitoarea lui L.A.. Prin decizia penală 1539/1994

a Curții Supreme de Justiție s-a dispus achitarea lui A.L. și înlăturată măsura

confiscării averii. L.H., la data restituirii apartamentului fiind cetățean

american, nu a putut primi terenurile dar a concesionat dreptul de a revendica

terenurile, către reclamanți, conform declarației autentice date la 04.06.1994

la consulatul României din Los Angeles.

Tribunalul București prin

sentința civilă 326 din 11.05.2001 a respins acțiunea pentru lipsa calității

procesuale active a reclamanților.

S-a reținut în motivarea

acțiunii că L.E.a înstrăinat apartamentul către D.L.și D.J.– cetățeni americani

și din declarația făcută la Consulatul României la Los Angeles rezultă că

titulara a transmis soților D. doar dreptul de folosință asupra terenului la

acea dată reclamanții erau chiriași în imobil.

Ca urmare nu se poate

interpreta această declarație ca o cesiune de drepturi, autoarea precizând

expres că nu au dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă prin decizia civilă 503 din 24.10.2001 a respins apelul

declarat de reclamanții care au criticat soluția pentru faptul că s-a ignorat

calitatea lor procesuală activă dedusă din cesiunea operată prin declarație

autentică a numitei L.H., care reprezintă totodată o condiție a cumpărării de

către soții D. a apartamentului.

Pentru a pronunța această

soluție curtea a reținut că nu s-au respectat condițiile art.1122 și urm. din

C.civ.pentru a se putea interpreta declarația extrajudiciară ca o cesiune.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs, criticând soluția în temeiul art.304 pct.7, 9

și 10 C.proc.civ..

În esență, s-a arătat că

decizia nu este motivată, art.1122 C.civ.invocat, neavând relevanță în cauză cu

care a fost investită instanța, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile

art.480 și 1391 C.civ. S-a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unei

probe determinante și anume, declarație dată la Consulatul României din Los

Angeles, declarație care întrunește condițiile de fond și de formă – fiind

autentificată sub nr.673/04.06.1999.

Recursul este fondat și se

va admite pentru următoarele considerente:

Instanțele au respins

acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, fără

să facă o analiză temeinică a raporturilor dintre părți determinată de natura

actelor încheiate și prezentate ca probe din dosar.

A fost în mod nelegal

înlăturată declarația dată de H. L. la Consulatul României din Los Angeles

pentru motivul că este o declarație extrajudiciară.

S-au ignorat în acest sens

dispozițiile art.19 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici care conferă

misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României competența de a

îndeplini o serie de acte notariale printre care, autentificarea înscrisurilor și

redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii.

Ca urmare, declarația dată

de H.L.în fața consulului român la Los Angeles are valoare de înscris autentic

în sensul art.8 lit.b din Legea 36/1995.

Este așadar nelegal să se

înlăture din proces – ca probă extrajudiciară – un înscris autentic care emană

de la o autoritate îndreptățită prin lege să consemneze declarații, la cererea

părților interesate.

La interpretarea probei

instanța este desigur ținută (și partea se supune) de rigorile impuse de

dispozițiile art.139 C.proc.civ., copia conformă a unui înscris trebuind supusă

comparației cu originalul.

În dosarul de fond

(4941/2000) există numai o copie xerox de pe declarația autentică dată în fața

consulului A.C.de H.L., legitimată de acesta cu pașaportul nr.003148717

eliberat de Serviciul Pașapoarte București la 13.09.1996.

Pentru considerentele

arătate se va admite recursul și urmare casării deciziei curții de apel și

sentinței tribunalului, cauza se va trimite spre rejudecare Tribunalului

București.

Cu ocazia rejudecării se

vor analiza și completa – după caz – probele pentru a lămuri raporturile

juridice dintre părți și implicit pentru a determina obligațiile și drepturile

acestora deduse din calitatea lor la un moment sau altul al stării de fapt

(succesiunea proprietarilor, componența proprietății, succesiunea de cetățeni

în persoana H.L.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.H., C.L., B.C.și B.M.împotriva deciziei civile nr.503 din 24

octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă pe care o

casează, precum și sentința civilă nr.326 din 11 mai 2001 a Tribunalului

București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ și trimite cauza

pentru judecarea în fond la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2003.