ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C.H., C.L., B.C.și B.M.împotriva deciziei nr.503 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți C.H., C.L., B.C.și B. M. toți reprezentați de avocat I.N.I., lipsind intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București. Procedura completă. Avocat I.N.I. solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, pct.9 și pct.10 C.proc.civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului. C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 05.09.2000 reclamanții C.H.

M., C.L., B.C.și B.M.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București pentru obligarea acestuia să le restituie: - cota parte de 31,1 % din terenul aferent construcției situate în București, str.Roma nr.36, sector 1; - terenul de 69,54 mp, în prezent cale de acces pentru apartamentul 1, parter și grădina din spatele casei; - terenul de 330,70 mp grădină în spatele clădirii de la aceeași adresă. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au cumpărat cu act autentic nr.6350/16.12.1999 de la soții D.L.și D.J.cetățeni americani. Aceștia din urmă au obținut apartamentul de la L.H., la rândul ei moștenitoarea lui L.A.. Prin decizia penală 1539/1994 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus achitarea lui A.L.

și înlăturată măsura confiscării averii. L.H., la data restituirii apartamentului fiind cetățean american, nu a putut primi terenurile dar a concesionat dreptul de a revendica terenurile, către reclamanți, conform declarației autentice date la 04.06.1994 la consulatul României din Los Angeles. Tribunalul București prin sentința civilă 326 din 11.05.2001 a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților. S-a reținut în motivarea acțiunii că L.E.a înstrăinat apartamentul către D.L.și D.J.– cetățeni americani și din declarația făcută la Consulatul României la Los Angeles rezultă că titulara a transmis soților D. doar dreptul de folosință asupra terenului la acea dată reclamanții erau chiriași în imobil.

Ca urmare nu se poate interpreta această declarație ca o cesiune de drepturi, autoarea precizând expres că nu au dreptul de proprietate asupra terenurilor. Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă prin decizia civilă 503 din 24.10.2001 a respins apelul declarat de reclamanții care au criticat soluția pentru faptul că s-a ignorat calitatea lor procesuală activă dedusă din cesiunea operată prin declarație autentică a numitei L.H., care reprezintă totodată o condiție a cumpărării de către soții D. a apartamentului. Pentru a pronunța această soluție curtea a reținut că nu s-au respectat condițiile art.1122 și urm. din C.civ.pentru a se putea interpreta declarația extrajudiciară ca o cesiune.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, criticând soluția în temeiul art.304 pct.7, 9 și 10 C.proc.civ.. În esență, s-a arătat că decizia nu este motivată, art.1122 C.civ.invocat, neavând relevanță în cauză cu care a fost investită instanța, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.480 și 1391 C.civ. S-a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe determinante și anume, declarație dată la Consulatul României din Los Angeles, declarație care întrunește condițiile de fond și de formă – fiind autentificată sub nr.673/04.06.1999. Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente: Instanțele au respins acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, fără să facă o analiză temeinică a raporturilor dintre părți determinată de natura actelor încheiate și prezentate ca probe din dosar.

A fost în mod nelegal înlăturată declarația dată de H. L. la Consulatul României din Los Angeles pentru motivul că este o declarație extrajudiciară. S-au ignorat în acest sens dispozițiile art.19 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici care conferă misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României competența de a îndeplini o serie de acte notariale printre care, autentificarea înscrisurilor și redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii. Ca urmare, declarația dată de H.L.în fața consulului român la Los Angeles are valoare de înscris autentic în sensul art.8 lit.b din Legea 36/1995. Este așadar nelegal să se înlăture din proces – ca probă extrajudiciară – un înscris autentic care emană de la o autoritate îndreptățită prin lege să consemneze declarații, la cererea părților interesate.

La interpretarea probei instanța este desigur ținută (și partea se supune) de rigorile impuse de dispozițiile art.139 C.proc.civ., copia conformă a unui înscris trebuind supusă comparației cu originalul. În dosarul de fond (4941/2000) există numai o copie xerox de pe declarația autentică dată în fața consulului A.C.de H.L., legitimată de acesta cu pașaportul nr.003148717 eliberat de Serviciul Pașapoarte București la 13.09.1996. Pentru considerentele arătate se va admite recursul și urmare casării deciziei curții de apel și sentinței tribunalului, cauza se va trimite spre rejudecare Tribunalului București. Cu ocazia rejudecării se vor analiza și completa – după caz – probele pentru a lămuri raporturile juridice dintre părți și implicit pentru a determina obligațiile și drepturile acestora deduse din calitatea lor la un moment sau altul al stării de fapt (succesiunea proprietarilor, componența proprietății, succesiunea de cetățeni în persoana H.L.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C.H., C.L., B.C.și B.M.împotriva deciziei civile nr.503 din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă pe care o casează, precum și sentința civilă nr.326 din 11 mai 2001 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ și trimite cauza pentru judecarea în fond la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.