ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Directorul General al S.N. T.R. SA, în baza Notei de constatare nr. 4 din 6 februarie 2001, întocmită de Serviciul Controale și Inspecții, din cadrul societății, a emis decizia de imputare nr. 206 din 21 februarie 2001, prin care se reține că A.S., fost director la Fabrica de Țigarete Iași și Ș.P., fost director economic la aceiași fabrică, în mod nejustificat au angajat un avocat, pentru asistență juridică într-un litigiu aflat pe rolul Curții de Contur, Colegiul jurisdicțional Iași, cauzând prin această faptă o pagubă sucursalei Fabrica de Țigări Iași, în sumă de 30.000.000 lei. Colegiul jurisdicțional Iași, prin sentința nr. 33 din 12 octombrie 2001, a admis contestațiile formulate de A.S.

și Ș.P. și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare nr. 206 din 21 februarie 2001, reținând că aceștia nu au cauzat vreun prejudiciu, prin angajarea unui avocat în apărarea intereselor societății. Prin decizia nr. 103 din 28 martie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N. T.R. SA, împotriva sentinței nr. 33/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.N. T.R. SA, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de 30.000.000 lei, de către cei doi angajați.

Recursul este fondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”. În situația în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caractrer financiar, încheie procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării Procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

În temeiul dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională, pot fi sesizate fie de Procurorul financiar, fie de persoana, în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare, întocmite de organele de control ale Curții de Conturi. Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control; obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în baza Notei de constatare, întocmită de Serviciul Controale și Inspecții din cadrul S.N. T.R. SA, în temeiul dispozițiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel de situații, potrivit procedurii speciale instituite, competența materială revine instanței judecătorești de drept comun..

Așadar, în cauză, Colegiul jurisdicțional și respectiv, secția jurisdicțională au încălcat competența altei instanțe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motiv de casare a hotărârilor pronunțate. În consecință, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul Iași, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.N. T.R. SA București, împotriva deciziei nr. 103 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională. Casează hotărârea atacată și sentința nr. 33/2001 a Colegiului jurisdicțional Iași și trimite cauza la Tribunalul Iași, pentru competentă soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.