ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Directorul General al S.N. T.R. SA,

în baza Notei de constatare nr. 4 din 6 februarie 2001, întocmită de Serviciul

Controale și Inspecții, din cadrul societății, a emis decizia de imputare nr.

206 din 21 februarie 2001, prin care se reține că A.S., fost director la

Fabrica de Țigarete Iași și Ș.P., fost director economic la aceiași fabrică, în

mod nejustificat au angajat un avocat, pentru asistență juridică într-un

litigiu aflat pe rolul Curții de Contur, Colegiul jurisdicțional Iași, cauzând

prin această faptă o pagubă sucursalei Fabrica de Țigări Iași, în sumă de

30.000.000 lei.

Colegiul jurisdicțional Iași, prin

sentința nr. 33 din 12 octombrie 2001, a admis contestațiile formulate de A.S.

și Ș.P. și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare nr. 206 din 21

februarie 2001, reținând că aceștia nu au cauzat vreun prejudiciu, prin

angajarea unui avocat în apărarea intereselor societății.

Prin decizia nr. 103 din 28 martie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional declarat de S.N. T.R. SA, împotriva sentinței nr. 33/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs S.N. T.R. SA, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aspecte de

fond, privind cauzarea pagubei de 30.000.000 lei, de către cei doi angajați.

Recursul este fondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de

Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de

administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale

sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În situația în care în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caractrer financiar, încheie

procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care

sunt supuse verificării Procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate

formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

În temeiul dispozițiilor cap. IV din

Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de

Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională, pot fi

sesizate fie de Procurorul financiar, fie de persoana, în sarcina căreia s-a

emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare, întocmite de

organele de control ale Curții de Conturi.

Dar, în cauză, nu există un asemenea

act de control; obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în

baza Notei de constatare, întocmită de Serviciul Controale și Inspecții din

cadrul S.N. T.R. SA, în temeiul dispozițiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel

de situații, potrivit procedurii speciale instituite, competența materială

revine instanței judecătorești de drept comun..

Așadar, în cauză, Colegiul

jurisdicțional și respectiv, secția jurisdicțională au încălcat competența

altei instanțe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie

motiv de casare a hotărârilor pronunțate.

În consecință, recursul apare

fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul

Iași, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N. T.R. SA București,

împotriva deciziei nr. 103 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi a României,

secția jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată și

sentința nr. 33/2001 a Colegiului jurisdicțional Iași și trimite cauza la

Tribunalul Iași, pentru competentă soluționare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2003.