ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2898/2003

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 8 ianuarie 3003, V.V. a

solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Muncii și Solidarității

Sociale Cluj, să se dispună anularea deciziei nr. 2014 din 6 decembrie 2002,

emisă de pârâtă, ca nelegală și obligarea acestei autorități publice de a-i

acorda drepturile ce i se cuvin în temeiul Decretului–lege nr. 118/1990.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este adept al cultului religios Martorii lui Iehova și că prin

sentința penală nr. 324 din 20 noiembrie 1980, a Tribunalului Militar Cluj a

fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de

neprezentare la încorporare.

A precizat că în aceste condiții se

consideră victima unor măsuri abuzive luate de regimul politic comunist, din

moment ce datorită convingerilor sale religioase nu putea primi și purta armă.

Că, deci, este îndreptățit la

acordarea drepturilor prevăzute de de actul normativ menționat mai sus.

Prin încheierea nr. 544/C din 11

februarie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj.

La rândul său, secția comercială și

de contencios administrativ a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă

nr. 367 din 9 aprilie 2003, s-a dezînvestit în favoarea instanței de judecată

sesizată inițial.

Întrucât s-a ivit un conflict

negativ de competență între cele două instanțe de grade diferite, dosarul

cauzei a fost înaintat pentru regulator, Curții Supreme de Justiție, conform

art. 21 C. proc. civ.

Se constată că soluția corectă este

cea pronunțată de către Curtea de Apel Cluj.

În adevăr, O.G. nr. 105/1999

reglementează drepturile persoanelor care au fost persecutate, în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru motive etnice și rasiale, iar

Decretul–lege nr. 118/1990 reglementează drepturile persoanelor persecutate din

motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, precum și a celor

deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Modificarea și completarea adusă

acestui act normativ prin ordonanța guvernamentală nu vizează și competența

materială a instanțelor judecătorești stabilită inițial.

Prin urmare, pentru soluționarea

cererilor și a proceselor referitoare la drepturile cuvenite persoanelor

persecutate din motive politice, competența de a se pronunța, în primă

instanță, asupra legalității actului administrativ emis de o autoritate publică

de interes județean, aparține tribunalelor.

Având în vedere considerentele

expuse, conținutul acțiunii introduse de reclamantul V.V., care invocă persecuția

suferită pe motive politice și dispozițiile art. 2 pct. c și art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Văzând și dispozițiile art. 22 din

același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului intervenit între V.V. și Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Cluj. în favoarea Tribunalului Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.