ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2003

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: N.I., în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, a solicitat anularea deciziei nr. 2008 din 6 decembrie 2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de stabilire a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiind adeptul unui cult religios care îi interzice depunerea jurământului militar la încorporare, precum și purtarea armelor, a fost condamnat la o pedeapsă privată de libertate pentru refuz de încorporare, ceea ce echivalează cu persecuțiile politice instaurate în România după 6 martie 1945, la care face referire Decretul-lege nr. 118/1990.

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 719/C din 24 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj și în baza art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 52 din 7 mai 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei la tribunal, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat cauza Curții Supreme de Justiție pentru emiterea regulatorului de competență și următoarele din Codul de procedură civilă , cauza a fost înaintată Curții Supreme de Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile legale în materie, se rețin următoarele: Decretul-lege nr. 118/1990, încă de la adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial, stabilește în art. 8 alin. (5), rămas nemodificat și după ultima republicare a legii, că împotriva deciziei emisă de organele direcțiilor generale de muncă și protecție socială, persoana nemulțumită poate face contestație potrivit Legii nr. 29/1990. Coroborând dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalului îi revine competența de soluționare, motiv pentru care urmează a i se înainta dosarul. Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, pentru aprobarea O.G.

nr. 105/1999, se referă la categoria specială de persoane persecutate pe considerente etnice, în acest caz competența revenind Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe N.I. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.