ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3220/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

ianuarie 2003 la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ,

reclamantul M.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială Cluj, solicitând obligarea acesteia să-i acorde drepturile

cuvenite în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

Reclamantul a susținut că a fost

condamnat la 4 ani închisoare pentru neprezentarea la încorporare din motive

religioase, fiind adept al cultului Martorii lui Iehova. Considerând că

sancțiunea a reprezentat o măsură abuzivă dispusă de regimul instaurat după 6

martie 1945, a apreciat că este îndreptățit să beneficieze de dispozițiile

Decretului-lege nr. 118/1990.

Prin încheierea nr. 40 din 24

februarie 2003, Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ, și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj, invocând

drept temei legal dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000,

privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990.

La rândul său, Curtea de Apel Cluj,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 472 din 23 aprilie

2003, și-a declinat competența materială de soluționare a pricinii, în favoarea

Tribunalului Cluj, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3

pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.G. nr. 138/2000 și

O.U.G. nr. 59/2001.

Sesizată cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 și

urm. C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cererii formulate de

M.I., în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.

Se reține pentru aceasta că potrivit

dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr.5 9/2001: „Curtea de apel judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților

și instituțiilor centrale”.

Or, în speță, se contestă decizia

nr. 2010 din 6 decembrie 2002 emisă de Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Cluj, autoritate administrativă la nivel

județean, prin care s-a respins cererea reclamantului de a beneficia de

prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

Împrejurarea că ulterior, prin

modificările aduse Decretului-lege nr.1 18/1990 s-a prevăzut competența

materială de soluționare a curților de apel, secția de contencios

administrativ, nu este relevantă în cauză, întrucât aceste modificări au avut

în vedere exclusiv, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice – O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și modificată prin O.U.G. nr. 242/2000.

Văzând și dispozițiile art. 22 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul M.I. și pârâta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.