ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7724/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă formulată la 8 ianuarie 2003 și înregistrată cu nr. 368, la Tribunalul Cluj, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, anularea deciziei nr. 2001 din 10 decembrie 2002, emisă de pârâtă, în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat, prin sentință penală, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare din motive religioase, acesta făcând parte din cultul Martorii lui Iehova. Reclamantul a mai susținut că a fost victima unor măsuri abuzive ale regimului politic trecut și că îi sunt aplicabile prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.

Prin încheierea civilă nr. 541 din 11 februarie 2003 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1749/2003. Prin sentința civilă nr. 374 din 9 aprilie 2003, această instanță și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului Cluj și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul, Curții Supreme de Justiție care, prin decizia nr. 2709 din 19 septembrie 2003, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Sesizată prin regulator de competență, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1418 din 26 noiembrie 2003, prin care a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia contestată și a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de persoană persecutată din motive politice, conform art. 1 lit. a) din Decretul - lege nr. 118/1990 și să îi acorde drepturile prevăzute de lege. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost condamnat de o instanță militară, astfel încât condamnarea sa a avut un vădit caracter politic. Împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Cluj, criticând-o, ca fiind lipsită de temei legal, instanța interpretând și aplicând greșit, legea.

Susținând că hotărârea nu poate fi pusă în executare, datorită contradictorialității dintre dispozitivul ei și prevederile art. 3 din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, a solicitat suspendarea executării, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ. În motivare, recurenta-pârâtă a argumentat că pedeapsa aplicată reclamantului a fost făcută fără privare de libertate, respectiv, prin muncă productivă în localitatea unde acesta își avea domiciliul, și că, această condamnare nu a fost dispusă pentru o infracțiune politică, fapta de neprezentare la încorporare pe motive religioase, pentru care a fost condamnat reclamantul, neavând un caracter politic. Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.

Potrivit prevederilor Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, acordarea drepturilor reparatorii se cuvine persoanelor care îndeplinesc condițiile legii, pentru stabilirea calității de persoană persecutată, din motive politice, de regimul instaurat, cu începere de la 6 martie 1945, în sensul că s-au aflat în situațiile expres prevăzute la art. 1. Conform dispozițiilor art. 1 lit. a), avute în vedere de prima instanță, la pronunțarea hotărârii atacate, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea drepturilor ce se acordă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsă privativă de libertate, în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza unui mandat de arestare preventivă, pentru infracțiuni politice.

Față de precizările textului, care sunt de strictă interpretare și aplicare, și care se referă la executarea unei pedepse privative de libertate, situația reclamantului, care a executat o pedeapsă la locul de muncă, nu se încadrează în aceste dispoziții, soluția instanței fiind, așadar, nelegală. Aceeași interpretare greșită a fost dată și cu privire la caracterul politic al infracțiunii de neprezentare la încorporare – prevăzută de art. 354 alin. (1) și (2) C. pen., care este o infracțiune de drept comun, ce vizează disciplina militară și implicit, capacitatea de apărare a țării. Așa fiind, Curtea constată că în speță, reclamantul B.P. nu are calitatea de persoană persecutată pentru motive politice, în sensul prevăzut de actul normativ incident în cauză.

În concluzie, urmează a se admite recursul și în fond, a se respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Cluj împotriva sentinței civile nr. 1418 din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.