ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7724/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă formulată

la 8 ianuarie 2003 și înregistrată cu nr. 368, la Tribunalul Cluj, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială Cluj, anularea deciziei nr. 2001 din 10 decembrie

2002, emisă de pârâtă, în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a fost condamnat, prin sentință penală, la o pedeapsă de 2 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare din motive

religioase, acesta făcând parte din cultul Martorii lui Iehova.

Reclamantul a mai susținut că a fost

victima unor măsuri abuzive ale regimului politic trecut și că îi sunt

aplicabile prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările

ulterioare.

Prin încheierea civilă nr. 541 din

11 februarie 2003 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1749/2003. Prin

sentința civilă nr. 374 din 9 aprilie 2003, această instanță și-a declinat

competența, în favoarea Tribunalului Cluj și constatând ivirea conflictului

negativ de competență, a înaintat dosarul, Curții Supreme de Justiție care,

prin decizia nr. 2709 din 19 septembrie 2003, a stabilit competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Sesizată prin regulator de

competență, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1418 din 26 noiembrie 2003, prin

care a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia contestată și a obligat

pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de persoană persecutată din

motive politice, conform art. 1 lit. a) din Decretul - lege nr. 118/1990 și să

îi acorde drepturile prevăzute de lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a fost condamnat de o instanță militară, astfel încât

condamnarea sa a avut un vădit caracter politic.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Cluj,

criticând-o, ca fiind lipsită de temei legal, instanța interpretând și aplicând

greșit, legea.

Susținând că hotărârea nu poate fi

pusă în executare, datorită contradictorialității dintre dispozitivul ei și

prevederile art. 3 din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, a solicitat

suspendarea executării, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, recurenta-pârâtă a

argumentat că pedeapsa aplicată reclamantului a fost făcută fără privare de

libertate, respectiv, prin muncă productivă în localitatea unde acesta își avea

domiciliul, și că, această condamnare nu a fost dispusă pentru o infracțiune

politică, fapta de neprezentare la încorporare pe motive religioase, pentru

care a fost condamnat reclamantul, neavând un caracter politic.

Recursul se constată a fi fondat,

pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.

Potrivit prevederilor Decretului - lege

nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, acordarea drepturilor

reparatorii se cuvine persoanelor care îndeplinesc condițiile legii, pentru

stabilirea calității de persoană persecutată, din motive politice, de regimul

instaurat, cu începere de la 6 martie 1945, în sensul că s-au aflat în

situațiile expres prevăzute la art. 1.

Conform dispozițiilor art. 1 lit. a),

avute în vedere de prima instanță, la pronunțarea hotărârii atacate, constituie

vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea drepturilor ce se

acordă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice,

a executat o pedeapsă privativă de libertate, în baza unei hotărâri

judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza unui

mandat de arestare preventivă, pentru infracțiuni politice.

Față de precizările textului, care

sunt de strictă interpretare și aplicare, și care se referă la executarea unei

pedepse privative de libertate, situația reclamantului, care a executat o

pedeapsă la locul de muncă, nu se încadrează în aceste dispoziții, soluția

instanței fiind, așadar, nelegală.

Aceeași interpretare greșită a fost

dată și cu privire la caracterul politic al infracțiunii de neprezentare la

încorporare – prevăzută de art. 354 alin. (1) și (2) C. pen., care este o

infracțiune de drept comun, ce vizează disciplina militară și implicit,

capacitatea de apărare a țării.

Așa fiind, Curtea constată că în

speță, reclamantul B.P. nu are calitatea de persoană persecutată pentru motive

politice, în sensul prevăzut de actul normativ incident în cauză.

În concluzie, urmează a se admite

recursul și în fond, a se respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Cluj împotriva sentinței civile nr.

1418 din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2004.