ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2003

S-a luat în examinare,

conflictul negativ de competență, ivit între Tribunalul Cluj și

Curtea de Apel Cluj în soluționarea cauzei, privind pe DV și

Direcția Generală  de Muncă și Solidaritate Socială

Cluj.

În lipsa părților

a căror citare nu a fost dispusă.

C U R T E A

Asupra conflictului

negativ  de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin actiunea

formulată la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul DV a chemat în

judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială Cluj, solicitând anularea deciziei nr.2028 din 10 decembrie 2002

și obligarea pârâtei  să-i acorde drepturile prevăzute de art.1

alin.1 și 2 din Decretul – Lege nr. 118/1990, întrucât a suferit

persecuții datorită convingerilor sale religioase, fiind condamnat la

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la

încorporare.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj a dispus prin încheierea nr.546/C din

11 februarie 2003 declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că, potrivit art.7

alin.1 și 4 din Legea nr.189/2000 privind aprobarea Ordonanței

Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege

nr.118/1990, competența materială a soluționării

contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene

de muncă și solidaritate socială, aparține curților de

apel.

Prin încheierea nr.347 din

8 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a dispus la rândul său declinarea

competenței în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțând

această hotărâre, curtea a reținut că în cauză sunt

aplicabile prevederile art.8 alin.5 din Decretul – Lege nr. 118/1990 cu

referire la art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, actul

administrativ contestat fiind emis de o instituție publică de nivel

județean.

Cât privește

prevederile art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000, care stabilesc competența

curților de apel, aceste dispoziții se referă doar la cererile

formulate excusiv în baza acestei legi care reglementează drepturile

persoanelor persecutate din motive etnice și rasiale și nu sunt

aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului – Lege

nr.118/1990 care reglementează în continuare drepturile persoanelor

persecutate politic.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în cauză,

Tribunalul Cluj este competent să judece în primă instanță

cauza.

Dispozițiile art.8

alin.5 din Decretul – Lege nr.118/1990, republicat în anul 1998 prevăd

că partea nemulțumită poate contesta decizia emisă de

direcția județeană de muncă și solidaritate

socială potrivit Legii nr.29/1990.

Prevederile art.5 din Legea

contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului

se adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art.2

pct.1 lit.c Cod procedură civilă, potrivit cărora cererile în

materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența

curților de apel, se judecă de tribunale.

Curților de Apel le

revin în competență numai cererile în contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale –

art.3 pct. 1 Cod procedură civilă – și în alte materii, date în

mod expres în competența lor prin lege – art.3 pct.4 Cod procedură

civilă.

Cât privește referirea

tribunalului privind aplicabilitatea în materie de competență a

prevederilor art.7 alin.4 din Legea nr. 189/2000 și la cererile formulate

în baza Decretului – Lege nr.118/1990, această susținere nu are

suport legal.

Dacă, inițial,

persoanelor persecutate din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin

O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului – Lege

nr.118/1990, odată cu aprobarea ei prin Legea nr.189/2000, ordonanța

a devenit un act normativ de sine stătător, însuși titlul fiind

schimbat.

Astfel, persoanelor

persecutate din motive etnice li se aplică dispozițiile Legii nr.

189/2000, în timp ce drepturile persoanelor persecutate din motive politice

rămân în continuare reglementate de Decretul –Lege nr. 118/1990.

În consecință,

întrucât cererile formulate în baza Decretului – Lege nr.118/1990 nu sunt date

în competența expresă a curților de apel, judecarea

contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene

de muncă și solidaritate socială aparține tribunalelor.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe DV și

Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului

Cluj în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.